+calul +dracului

Baba cloanţa

Baba-i calul dracului
(Vorbă veche)

Şede baba pe călcaie
În tufarul cel uscat,
Şi tot cată nencetat
Când la luna cea balaie
Când la focul cel din sat.

Şi tot toarce, cloanţa toarce,
Din măsele clănţănind
Şi din degite plesnind.
Fusu-i răpide se-ntoarce,
Iute-n aer sfârâind.

"Fugi, Urâte! baba zice,
Peste codrul cel frunzos,
În pustiu întunecos!
Fugi, s-alerge-acum aice
Dragul mândrei, Făt-Frumos.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase nemişcat

în culcuşul hidropatic şi auzea strigătul
privea ceasul care arăta timpul
pe patru planete şi zece sateliţi
patul era
patul era
patul era
un bazin de cristal
plin ochi cu glicerină carbonată
uitase ce temperatură avea
se gândea că a coordonat din somn
lovitura
lovitura
o să fie cercetată de sonderii psihici
şi detectivii telepatici
se gândea să fac un duş
se gândea să pregătească pistolul
glock pentru esperii
care ar fi în stare să aresteze
un magnat intergalactic
explozie

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!