+b�sescu +mineri

Vremurile de îmbogăţire nemăsurată, de prăbuşire în cea mai înspăimântătoare ruină, de nesfârşite mizerii trecuseră. Nu mai existau căutătorii de aur, nici măcar în acea parte a Columbiei engleze, Caribù, care se află mai la nord de teritoriul Washington şi unde mii de mineri năvăliseră prin anul 1863.

Jules Verne în César Cascabel
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Peisaj

Au început să mişune, poznaşe,
Pentru şoferi grăbiţi, mineri sau clerici,
Indicatoare noi, în vechi oraşe:
«Atenţie sporită! Trec biserici!»

Cu lanţ încinse, trase c-o tânjală,
Alunecă, melci paşnici, pe butuci
Şi sfinţii nevrozaţi, pe tencuială,
Îşi fac cu limba nevăzute cruci.

În faţa lor, se cască o distanţă
Imensă, presărată cu nevoi,
Când secole-am trăit în transhumanţă
Acum plimbăm biserici: n-avem oi!

Şi ca un miel, care-a rămas de turmă,
Clopotniţa dispare fără urmă.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lidice

Îţi aminteşti, Ioane? Era iarnă.
Zăpada încapuse-ncet să cearnă
tremurătoare, în întreg văzduhul,
fulgi uriaşi, legănători, ca puful.

Lăsasem Praga-n urmă, -n dimineaţa,
cu turlele topindu-se în ceaţă.
Tăia maşina câmpu-ntins ca tava.
Sclipi la dreapta Morawska Ostrava.

Spre Lidice goneam. Nu întrebam
nimic nici unul. Ne uitam pe geam
cum rînd pe rînd zburau în urma noastră
cîte un sat, cîte-o pădure-albastră.

Războiul se sfîrşise. Unde ieri
călcase tancul, azi treceau mineri
şi, peste codrii destrămaţi, domoale
suiau păduri de fumuri, din furnale.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu aceeaşi nomenclatură şi acelaşi stupid serviciu de inteligenţă, nu e de mirare că România păşeşte mai departe pe drumul larg deschis de ceauşism. Cu minţile negre de funingine, noii diabolici cretini care conduc Securitatea au orchestrat istorica "apărare Iliescu", cu pitoreşti mineri înarmaţi cu bâte, lanţuri şi pistoale. Rezultatul: miliarde de dolari ajutoare din partea lumii civilizate au fost sistate... Nimeni nu trebuie să ne înveţe pe noi ce să facem. Aceste blestemate vorbe se aud de câte ori protestele lumii întregi ajung la urechile funcţionarului ceauşist, ale idiotului spălat la creier aflat într-o funcţie oarecare în România.

Ioan Petru Culianu în Păcatul împotriva Spiritului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

#Strada

Era, până ieri, traseul la muncă,
Ieşirea de mână în decor, libertate,
Dar şi furnizorul de comă adâncă
Sub scrâşnet de frâne... O moarte, pe roate!

A fost siluire cu steag, defilare,
Ocheadă în treacăt, privirea-n vitrine,
Dar şi sfârtecări în moral, degradare
De-un bitum gropar... E dutele-vine!

Era întâlnirea-ntre două, un colţ,
Speranţa găsirii cu-o nouă iubire,
Dar şi loc de ură, de şiş, pentru glonţ,
De bâte, mineri, "agenturi"... Răstignire!

Era, dar schimbată-i, nu mai este comună,
E-un nou nume propriu, o ebluisantă,
Prezenţa de nou! E cum zâna bună,
Numită idee, un popor... Epatantă!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (15 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Demenţă asumată

Când mineri în mine mor
Fără niciun ajutor,
Guvernanţi cu minţi frivole
Construiesc telegondole.

epigramă de Victor Becheanu (5 februarie 2011)
Adăugat de Victor Becheanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iniţiatorii

Reptilă lenoasă, sobol îngălat,
timpul se tîrâie-n bot!
Energie a muncii în ritm avântat,
fă-i vânt înainte timpului tot.
Din fire noi viaţa ta se urzi –
zi lucrătoare sau sărbătoare,
înşiruie-ţi lanţ zi lângă zi,
flux disciplinat şi fără-ncetare.
Problemă-i de ani, nu de veacuri, comuna. –
Lângă maşini, mai mulţi decât ieri,
specialiştii sporească întruna:
mecanici, strungari şi mineri.
Lăcătuşi, tăietori facem faţă la greu
respectându-ne-n muncă legământul cel mare.
Iniţiatorii noi suntem, promotorii mereu
ai socialismului în desfăşurare.
La tractoare, maşini şi vagoane
daţi bătaie fierbinte;
de înfumurările americane
trecînd, să le-o luăm înainte.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Vladimir Maiakovski (1929)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târâtură de naţie în sfântă de ţară

Nu-i deloc nouă hâda ruşine a spurcăciunii
Ce-mprăştie excremente împuţind harul lumii,
Dar parcă n-a mai fost în istorie o altă
Mai laşă, vanitoasă (la greu, te lasă baltă)
Şi fură şi se plânge că n-are bani de trai
Şi munca o urăşte, vrea traiul pe vătrai
Cerşind la infinit sponsor-izări... Temei
Având lenea de gaj, "full"-tâmpă de idei...
Politica o face doar prin trădări, ruine
Din cei de jumulit... Răul altuia îi e bine!
E pururea avidă, ca-ntr-un război civil,
Să-şi pună însăşi piedici, să-şi crescă pe copil
În cultu-escrocheriei, al şcolii păcălite,
Al furtului de-averi, de case neplătite....
Căci Terra îi e datoare să îi plătească dări
Ce-nfaşcă de prin bănci, visând falimentări
Să scape, ipocrita, făcându-şi legi nedrepte
Şi masochistic râde detronând vechi percepte
Ce alţii au tot clădit, cast, în naivitate
De vorbe strînse-n mână şi odă la dreptate!?...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!