sustinere

Free solo

E soarele blând jucându-se
pe liniile fine de pe chipul mamei care mă-nfrânge,
un cântec de doliu plutind
printre casele albe,
punctuleţe pe piele, pernuţa înfiptă cu ace şi mi-e frică sau frig
sau de amândouă.

Trec printre oameni ca printr-un hol plin de manechine, forme lucioase şi reci, unisex.
În mintea mea luminiţele se sparg pe rând,
îmi mor micile fericiri.
Nu-i aproape nimic rămas aici de care să mă agăţ,
fac free solo pe un perete aproape drept, caut micile crăpături de pe inima ta unde să strecor o frânghie de susţinere.

Oraşul în care am crescut nu va fi acelaşi
în care o să trec
de partea cealaltă a ceea ce nu cunosc şi mă sperie,
îmi promit, în autobuzul de seară,
cât totul se întunecă din mers, se cutremură un pic şi mă sfidează.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la o vreme tăcerea îşi aşternea ecoul surd într-o aglomeraţie de clipe. Fără menanjamente, timpul alipit de şoapta amintirilor işi presăra agale trecerea zgomotoasă într-o fărâmă de viaţă. Era pustiu apusul uitării şi gândurile împletite frumos într-un mănunchi de amintiri târzii, se amestecau frenetic, înfiorându-mi simţurile. Nu mai era nimic de spus. Poate şi pentru că simpla etalare a sentimentelor pierdute în zbucium şi echivoc, devenise o încercare banală, nereuşită de susţinere a unor realităţi inexistente. Mă retrăsesem în colţul mic de lume, înţeleasă pe jumătate, ascultând ploaia viselor care pătrunsese adânc până dincolo de ziduri, aparenţe şi necunoscut. Înţelegeam că singurătatea nu este rodul hazardului. E suficient să întâlneşti suferinţa doar o singură dată, în decursul experienţelor pasagere şi vei simţi nevoia să-ţi pui sufletul la adăpost.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul nimănui

COPILUL NIMĂNUI

De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
Să fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!

M-ai lăsat, fără să-ţi pese,
când nu învăţasem să scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea să-ţi fiu.

Nu-mi doream avere mare
ori susţinere bănească,
ci caldă îmbrăţişare
de iubire părintească.

Paşii pe cărarea vieţii,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia morţii

cimitirele vor să intre în greva foamei. nu mai suportă atâta aport de energie
şi se gândesc la pribegie. mai ales că până şi polii au început să migreze
lăsând acele busolelor de capul lor
dintr-o groapă o mumie râde la soare
e îmbălsămată cu platic, invelită în plastic
şi nu se supune nici unui proces de descompunere
doar copii mici mai ştiu ce-înseamnă să putrezesti fără mofturi
dar nici copii nu mai mor decât nenăscuţi
dacă apuci să ţipi nu mai scapi
eşti obligat să trăieşti
cu vaccinuri cu tot
moartea a decis să se revolte
cimitirele fac marşuri de susţinere
dar cuvintele zboară lăsând dâre roşii în urmă
rostul revolutiilor e să moară
rostul cimitirelor e să primească morţii
şi rostul morţilor e să putrezească
pentru a da naştere noului
dar pe undeva regulile au fost contestate
şi declarate neconstituţionale

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin susţinere şi colaborări politice degradante moral, unele cadre universitare au devenit peste noapte profesori universitari, prodecani şi decani de facultaţi. După atingerea generoaselor obiective obţinute nemeritoriu, au conceput acte normative ministeriale prin care se îngrădeşte şi se complică ocuparea posturilor universitare de către cei din afara sistemului universitar, facilitându-se promovarea clientelei universitare şi a celor recomandaţi politic. Sistemul de învăţământ universitar românesc deţine un corp profesoral de elită, ca şi cel preunivesitar, însă modelul de promovare a cadrelor didactice este unul ultrasubiectiv, în anumite medii socio-profesionale, blocând accesul personalităţilor creative venite din afara sistemului. Disfuncţionalităţile din macrosocial s-au propagat cu repeziciune şi în instituţiile universitare. Instituţiile statului sunt pasive la asemenea fenomene dizarmonice, invocându-se autonomia universitară. În acord cu alte domenii profesionale, autonomia înseamnă "a face legi numai pentru noi şi numai în interesul nostru.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intelligence-ul românesc poate ieşi din saloanele moderne, elegante ale congreselor, consfătuirilor şi seminariilor interminabile, având capacitatea de a se decupla de zona politicului corupt şi de a se concentra sistematic, metodic asupra prevenirii şi combaterii marii corupţii politico-financiar-economice, de asigurare a securităţii energetice a ţării prin protejarea, modernizarea sistemului energetic naţional, de susţinere a creării şi securizării sistemului de irigaţii naţional, de dezvoltare impetuasă a turismului, de asigurare a securităţii sociale (reducerea şomajului, reconversia profesională, asigurarea traiului decent), de dinamizare a securităţii educaţionale prin creşterea calităţii actului educaţional, întărirea sentimentelor patriotice, a educaţiei morale, oprirea exodului inteligenţei româneşti şi a crizei de sistem, de creare a fundamentelor sistemului meritocratic. Aceste obiective sunt esenţiale pentru modernizarea României şi nu interpretarea la nesfârşit a unor fenomene, procese ultrasecundare, fără efecte în asigurarea progresului social al ţării, aşa cum s-a procedat lamentabil de multe decenii.

Adrian Ibiş în Intelligence. Studii (2012)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine decât în altă parte

Îţi scriu pentru că nu pot să-ţi vorbesc în faţă,
eşti dusă prea departe,
am rămas aici să-mi măsor puterea de rezistenţă
şi o am învelită-n dragoste aprinsă,
oricât de rău ar fi, e mai bine decât în altă parte
şi mă simt chiar bine.

N-am alte veleităţi şi nu cred în realizări fulminante,
nici nu vorbesc prea mult şi nu mă plâng
aşa cum fac cei ce se iubesc de nu mai pot
şi apoi se desparte repede,
nu există susţinere fără propriul efort,
nu poţi trăi ca o liană pe trunchiul unui copac,
te poate ucide cu umbra deasă,
dacă tristeţea şi bucuria nu şi-ar da rând
cum vom izbuti.

Dacă vrei să te întorci, să nu-ţi fie ruşine,
nu interesează pe nimeni,
astăzi a luat naştere o nepăsare individuală,

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nivelul infinitezimal al nucleului celular, orice medicament este receptat conform proprietăţilor sale electrice specifice. Medicina viitorului va trebui să se orienteze asupra unei acţiuni combinate oferindu-le pacienţilor atât anumite substanţe binefăcătoare, cât şi o susţinere psihologică adecvată. Medicii vor descoperi că toate medicamentele sunt saturate cu energie electromagnetică, în domeniul lor de acţiune. Acesta este motivul pentru care otrăvurile distrug viscerele, iar narcoticele modifică însăşi structura celulei, forţând-o să-şi oprească temporar activitatea. Fiecare picătură a unei substanţe medicamentoase are anumite proprietăţi electrice, la fel ca şi combinaţiile de atomi care absorb respectivul medicament. După cum ştim, natura nu evoluează nicăieri în salturi. Corpul subtil astral, alcătuit din materie rarefiată, se bazează pe activitatea a miliarde de organisme unicelulare din lumea noastră. Acestea abandonează la un moment dat trupul material, care este impregnat cu o energie vitală unică pentru ele; de aici suferinţa şi angoasa experimentată de anumite fiinţe după moartea fizică.

Chico Xavier în În slujba vieţii eterne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anton Ego: Din multe puncte de vedere, munca unui critic e uşoară. Noi riscăm foarte puţin şi totuşi ne bucurăm de o superioritate faţă de cei care îşi supun creaţia şi, totodată, sufletul judecăţii noastre. Noi prosperăm de pe urma criticilor negative, care sunt amuzante atât de scris, cât şi de citit. Însă adevărul amar, pe care noi criticii trebuie să-l acceptăm este acela că, în această mare ordine a lucrurilor, banalul este mai important decât criticile noastre care îl denumesc astfel. Dar sunt şi momente în care un critic chiar riscă, şi anume atunci când el descoperă şi apără ineditul. Adesea, lumea este necruţătoare cu noile talente, cu noile creaţii, ineditul are nevoie de susţinere. Seara trecută am trăit ceva nou, o mâncare excepţională de la o sursă absolut neaşteptată. A spune că atât mâncarea cât şi creatorul ei mi-au pus la încercare prejudecăţile despre gătitul de înaltă clasă, ar fi interpretare grosolană a lucrurilor. M-a zguduit din temelii. În trecut, nu am făcut un secret din dispreţul meu faţă de celebrul motto al lui Gusteau: Oricine poate găti. Dar îmi dau seama că de abia acum am înţeles cu adevărat ce a vrut să spună. Nu oricine poate deveni un mare artist, dar un mare artist poate veni de oriunde. Este greu să-mi imaginez origini mai modeste decât ale geniului care găteşte acum la restaurantul lui Gusteau şi care este, în opinia acestui critic, nimic mai puţin decât cel mai bun maestru bucătar al Franţei. Mă voi întoarce în curând la restaurantul lui Gusteau, dorind mai mult.

replici din filmul artistic Ratatouille
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!