indignare

Poetul modern

În ţara noastră, mi se pare,
Că-i superfluu şi desuet
Ca să susţii cu înfocare
Românul că-i născut poet!
Când spui de X că e poet
Şi scrie versuri prin ziare,
Să foloseşti, în mod discret
Şi ghilimele de rigoare!
Că el, crezând că face artă,
Cuvinte pune-n pălărie,
Le-amestecă şi le deşartă
Apoi, pe-o coală de hârtie!
La el, aşa precum se ştie,
Sunt versuri albe reci şi goale,
Lipsite de-orice prozodie
Şi normele gramaticale.
Pe drept se spune că,-n trecut,
La şcoală ( pentru el, supliciu),
Gramatica ar fi făcut
Cu o femeie de serviciu!

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Moraru din Colţii morarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau „somnul” liniştit

Am muncit din greu, o viaţă-ntreagă,
Ca să adun un ban şi să vă cresc.
Să am de-un leac căci viaţa mi-e beteagă
Şi cine ştie? Un doctor să-mi plătesc.

Am muncit din greu, cu veşnica speranţă
Să las în urma mea ce eu nu am avut,
Viaţă infantilă şi nici adolescenţă,
Nici cui să îi spun tată! Căci nu l-am cunoscut.

Am muncit din greu să cresc două vlăstare,
Cu palmele-mi tocite şi capul mai plecat,
Să nu-mi spună copii vorbe de indignare:
- Ce ai lăsat în urmă? Când eu voi fi „plecat”.

Am muncit din greu s-ajung un… „oarecine”,
N-am fost un pierde vară pe unde am lucrat,
Crezând că şi nepoţii se vor mândrii cu mine,
Cu multul sau puţinul, în ani, ce-am adunat.

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (2005)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mânia, rezultat al dragostei perfecte

Motto: "Sentimentele sunt pur şi simplu sentimente. Ceea ce faceţi cu ele le face corecte sau greşite. Dragostea perfectă şi mânia merg mână-n mână; într-adevăr mânia este rezultatul dragostei perfecte." (David Seamands)

De sentimente ne lovim oriunde punem pasul,
Nu sunt rele sau bune, urâte sau frumoase...
Ele-s doar sentimente dorind să-şi afle glasul
În inimi împietrite cu feţele mieroase.

Nebuni şi orbi, voi care nu ştiţi a învăţa
Despre mânia voastră că-i foc dintr-o iubire,
Cândva, ea v-a robit... născută a înălţa
Suflete rămase restante la gândire.

Nicicând n-a fost ea mai divină,
Mânia mea frumoasă, atunci când a tunat...
Crescând din indignare şi din a mea vină,
Revărsă dragoste perfectă ca şi rezultat.

Născându-se pentru fiinţe ce n-au putut iubi,
Prin sentimentele ce noi le urâţim sau le-nfrumuseţăm
Urmare a lor, sunt fapte de a fi sau a nu fi

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ruşii invadează o ţară străină, ceea nu distrug ‒ fură (ce au furat ruşii în timpul războiului din Ucraina, din 2022) (satiră scrisă la 100 de zile de la invadarea Ucrainei de către Rusia)

Cu indignare văd, cu ură:
Ce nu distruge, rusul fură;
Pe unde-i calcă lui bocancul,
El cară, ce-a furat, cu tancul.

Văd ruşi, nedemne creaturi,
Tâlhari, inculţi, lepădături,
Ce, cu tupeul lor porcesc,
Pe tancuri pun ce jefuiesc:

Pun boilere şi frigidere,
Alco'l (vin, votcă, whisky, bere),
Covoare, lenjerii de pat,
Căciuli, maşini pentrú spălat;

Pun obiecte sanitare,
Tablete şi calculatoare,
Tacâmuri, farfurii şi oale,
Genţi, ceasuri şi cosmeticale;

[...] Citeşte tot

poezie satirică de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (3 iunie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâlceava fructelor

Pe măsuţă, în salon,
lângă o chisea cu miere
şi-un pahar plin cu sifon,
rânduite-n fructiere,
roade, care mai de care,
coapte, dulci, aromitoare,
stau grupate după sort:
în prima sunt indigene,
în cealaltă, din import.

Când le vezi cum îşi zâmbesc
peste-un fir de garofiţă,
n-ai zice că pe sub gene
reciproc se socotesc.

Iar eu de-un minut întreg,
aşteptând să-mi vină gazda,
dusă după-o linguriţă,
mă întreb: Ce să-mi aleg?

[...] Citeşte tot

fabulă de Silvia Velea
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pipăruş modern

A fost ce-a fost. De n-ar fi fost,
Achim ar fi şezut acasă;
Dar după ce Savinca lasă
Pe-Achim în ajunări şi post,
El, zău! nu face lucru prost,
De-şi cată draga-i jupâneasă.
Dar vezi! Achim era-nsurat
Cu fata lui Mihai Terinte:
Femeie bună şi cuminte,
Cum alta nu găseşti în sat,
Şi oablă-n mers şi dreaptă-n stat
Şi rumenă, părea o fragă-
Rar om, să n-o găsească dragă!
Avea doi ochi de brebenei,
Să mori cercând viaţă-n ei;
Şi-avea obraz rotund, molatec;
Deci nu-i mirare, dragii mei,
Savinca da din ochi scântei
Şi-Achim era tot-tot jeratec.
Dar într-o zi – poznit itos!-

[...] Citeşte tot

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!