Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

viguros

Toate rezultatele despre viguros, pagina 4

Ah, monalisa

cum ai înțepat vena în căutarea
sângelui meu albastru și ai tras
cuvintele în flacoane (?!) învinețind
brațul viguros ascuns în pulover
stârnind furtuni de poezie și proze
o lume, monalisa, crescută în ochii
albaștri fixați pe masca chirurgicală

acul cauta venă după venă pe sub piele
când strângeam pumnii într-o încleștare
eram un vând sălbatic pe la geamuri
smulg câteva sentimente și le pun
pe foi nu-i romanță sau povestire

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cererea de veșnicie (Lui Adrian Păunescu)

Nu mai știu de câte ori
Serile,, m-am sinucis,,
Și în somnul de-o secundă,
TU îmi apăreai în vis!

"Miile de morți" din viață
Mult mai viguros mă fac
Și renașterile toate
Cu moartea am să le-mpac!

Am s-o convertesc în stele
Și-am s-o luminez fictiv!
Cu renașterile mele
Am s-o-nving, definitiv!

Timpului, audiență
I-am cerut dar ea nu știe
C-a semnat patronul vieții
"Cererea de veșnicie"!

poezie de din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Nu trebuie tulburate apele

Și-a țesut sub învelișul gândului cuvântul,
un fel de tăcere care așteaptă răspuns.

După ce s-a sedimentat iubirea și ura
nu trebuie tulburate apele,
lumina pătrunde înțelesul și-l urcă pe scară
mulți se vor chinui să-l atingă.

E o bucurie ce se risipește în oameni,
o bunăvoință însoțită de mulțumire.

El nu mai fuge,
voința-i se zbate pentru statornicie
și-i crește sentimentul că-și aparține.

În afară e o lume străină.

În lume te zidești viguros cu rădăcini
niciun vânt nu te înclină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poate de aceea

am imunitate vizibil crescută
prin metode neconvenționale
de la siropuri de aloe vera luate
când soarele se lungește alături
de mine curbând timpul de livrare
a viitorului fără urme de trecut

poate de aceea mă simt viguros
și înot cu mișcări orizontale
spre sorii candizi bat pasul un timp

pun izvorul de vitamine sub limbă
adaug flacoanele de spirulină în ore
livide la lumina confuză care doare

poate de aceea voi scrie versuri
imune la criticile parazite închise
cu mii de chei în globuri oculare

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acul intră

sadic în brațul tânăr
viguros până la întâlnirea
cu virusul cel rău
care ne-a spulberat vacanța
la miami
dubai era ultima fiță

trece asistenta pe scaunul
pacientului care așteaptă arn-ul
modificat pentru eficiență
asistenta vaccinează asistenta
mihaela e dragostea noastră
o să reziste la vânt
la ploaie sau la soare
și rezistă de probă la proba vaccinului

intră acul silențios în brațul
delicat de femeie topită
în echipamentul de protecție
lasă acolo o urmă

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Exil

Graiul blând ce-l definește
Acum putem să-l neglijăm,
Căci "Veșnica pomenire" se-ntețește
Când viguros îl înhumăm.


Epuizată e vederea sineală
Ce repetat mă bucura,
Ce în vis se furișează
Etern spre a-l evoca.


Cerându-mi mâna în enigmă,
Logodna-n iarbă s-a-nfăptuit-
Doi vlăstari pe o peluză
Ce cândva s-au îndrăgit.


Cu doliu în simțire și lacrima voalată,
Clopotul răsună-n cuget, de neoprit,

[...] Citește tot

poezie de (27 martie 2021)
Adăugat de Maria NeskiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Dan Norea

Rondelul salinei Cacica

Sunt umorist și-atunci un pic de sare
E-un lucru ce m-ajută ne'ncetat.
Săgețile-n salină le-am murat
Mergând pân' la Cacica-ntr-o plimbare.

Apoi precum Achile m-am scăldat
În alba saramură protectoare.
Sunt umorist și-o platoșă de sare
E-un lucru ce m-ajută ne'ncetat.

Uitându-mă în jur din zare-n zare,
La mine în oraș am constatat
Ce viguros și sprinten dom' primar e,
Căci omu-n permanență e-nțepat
De-un umorist... și-atunci tot timpul sare.

rondel de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Descriere de arbore

Santinelă încremenită în post de decenii,
îmbătrânitul arbore încă viguros,
nebărbierit de lichenii argintii,
cu ramuri obosite de puterea de a rezista,
tăcut, scorțos și falnic,
coroana ca un gigantic trofeu de cerb
împodobit de ritualul anotimpurilor,
cu picioarele îngropate în patimile pământului.
Arborele bunic pentru generații de vietăți
cuibărite, oblăduite de voie sau de nevoie,
cu bunele și cu relele lor,
speriate doar de frizerul iernii
care îi tunde frunzele
și-i pune perucă de zăpadă.
Mulțime de ochi îl caută.
Un ochi îi măsoară grandoarea
și-l vede scânduri, hârtie și lemne de foc.
Alt ochi îi pune portretul într-un tablou.
De sus, ochiul celestei lumini
îi binecuvântează harnica dărnicie.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Baladă

Eram tânăr, viguros,
Urcam dealurile pe jos,
Străbăteam la pas poteci
Chiar și în clipele reci.

Ascultam păsări cum cântă,
Izvoare cu apa sfântă,
Ochii-mi alergau în zare
În fulger de căprioare.

Întindeam mâna spre cer,
Codrul nu era stingher,
Dealul mi se părea mic,
Ori eu eram mai voinic!

Acum dealul s-a mărit,
Îl privesc din asfințit,
Pasul nu-l mai prea străbate,
Gândurile adună șoapte.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.

Dincolo de creasta pe care urcasem, spre Italia, se adâncea în umbre Val d'Aosta cu cețuri argintii spre depărtări. În partea opusă, vălurirea crestelor, a vârfurilor înzăpezite, a coamelor, era fără margini. Din ele, ici colo, izbucneau pinteni ferecați în ghețuri împungând cerga seninului. Un umăr pleca din trunchiul viguros al uriașului pe care ne cocoțasem - noi fiind în mijlocul acestui univers - lua la subsuoară pe fratele său mai mic și întindea degete mângâietoare, peste capetele fraților dioscuri spre zâna născută din cețurile trandafirii: Monte Rosa... Ani de-a rândul am visat să ajung pe vârful acesta, care se prezenta cu pănș argintiu, iar acum, după un galop de patru ore și jumătate, eram aici, sub oblăduirea astrului care-și revărsa, cu mărinimie, în valuri, lumina asupra noastră.

în Muntele și iubirea, VII "Matterhorn"
Adăugat de Neron AurelSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 4 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook