erezie

Hórreo

Eu sunt santinela tăcută pe picioroange de piatră.
Au trecut două secole de veghe,
dar încă rezist.
Am o cruce de purtat:
amuletă veche şi respectuos memento
de sfinţenie şi superstiţie,
credinţă şi erezie,
devoţiune şi teamă.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.

Eu sunt gardianul grânelor.
Prin măiestria omului
şi prin mâna Domnului,
sunt deopotrivă fortăreaţă şi sanctuar.
Niciun dăunător nu poate pătrunde,
nici intemperiile vremii răzbate,
nimic rău nu se poate infiltra
şi toate gurile vor fi hrănite.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Liza Grantham, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auzi, Doamne?

Nu mai lua, Doamne, copiii, pentru a ne preda lecţii,
că, zău dacă vedem rostul unei astfel de corecţii!
După ce ne laşi pustii, te-ntrebăm, ştii asta bine:
"- Doamne, dacă-s păcătos, de ce nu m-ai luat pe mine?!"

Ne-ai dat la pachet ispita încă de la Început!
De-asta ai construit Iadul, când ai făcut om din lut
şi-ai lăsat legea-nmulţirii, decretând-o ca păcat?!
Clar, când ai inventat Moartea, nu noi, Doamne, Te-am rugat!

AUZI, DOAMNE? Ce Te-amuză când ne vezi rupţi de necazuri,
înotând în marea vieţii, în furtuni, printre talazuri?!
Pentr-un strop de bucurie, plătim mult prea grea dobândă:
suferinţă, boli şi moarte care veşnic e flămândă.

Ai ascuns a Ta Lumină, cu o haină de-ntuneric-
un biet trup ce ni-l stâlceşti, pân-ajunge cadaveric.
Apoi, îţi anulezi munca, transformându-l în ce-a fost!
Dacă eram numai duhuri, totu-ar fi avut un rost.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petiţie în recurs

E lumea plictisită de-atâta poezie
Ce curge râuri, fluvii, molcom sau în torent
Bătând la porţi de glorii în scris de erezie
La dogme seculare... Încălcate evident.

Cum mai uşor e totul, când reguli nu mai sunt;
Poet e prozator, eseist, dramaturg,
E nuvelist, reporter... Ei singuri se încânt,
Filozofând infant sau geniu demiurg.

Fac parte, poate sigur, din invazionişti,
Orbiţi de-orgoliu propriu şi surzi la raţiune;
Cum dive, dezbrăcate pe sticle, sunt artişti
Şi şarlatanii, hoţii, conduc o naţiune.

Îmi cred încă bun simţ de-a respecta canoane
De rimă, ritm, de iamb, troheu... în exprimare;
Nu-ncerc să-mi vând din stol, spunând că-s avioane,
Nici să-ncâlcesc cuvinte, în metafore bizare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sfântul prooroc Ilie 2008

*Să iubim scriptura sfântă
Sfinţii prooroci ne cuvântă
Iubim, ca să fim iubiţi:
Astăzi să fim fericiţi

Sfinţii-n ceruri ne iubesc
Toţi la Domnul ne vorbesc
Pământul să înverzească
*Fratele să se iubească

Cuvântul unui proroc
Din pământ va scoate Foc
Proorocie - aur rar
*Aurul nostru în dar

Să fie să ascultăm
Iubiri la prooroci să dăm
Multe lucruri de vedem
Să-i iubim şi să-i credem

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Preda Păvălache (20 iulie 2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustnicul

I
Muntele Golgota. Întuneric. Un soare mic se vede
sângeriu prin pâclă deasă. Pe-o stâncă şade Lucifer
cu aripi de liliac, cu ochii luminoşi de fosfor. Priveşte
neclintit parcă ar asculta ceva-n tăcere.

LUCIFER

Nu s-aude-n larg decât mişcarea
pământului prin lume.

Cu aripile sprijinite-n pietre-aştept
de-un veac aici.
Când am urcat cărarea
părea că duc în spate-o cruce grea,
şi spini ce atârnau în aer mă-nţepau pe frunte.

Dacă semnele nu mint,
călcâile îmi odihnesc
pe stâncile spânzurătorilor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Lucian Blaga din Paşii profetului (1921)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Studiu după strigăt

1-Ieşind de sub călcâie somnambule,
dintre nopţi care piratereşte
se îndepărtează de raţiune,
dintre ploi zăpăcite de răpăitul ploii,
se încumetă la viaţă strigătul -
pecete de unicorn pe sufletul lui,
miros ironic înfruntând deliciul
de a-şi mânca singur sufletul-

Din umbre ţes
Fluturii nopţii frunziş protector,
Ascuţite corăbii în fermenţi înjunghiaţi
Îşi sărbătoresc celesta asceză -

Privirea celui ce vine
să inventarieze solarele raze,
dogorind în aerul mlăştinos,
zăvorând frunzele în inimitabilul lor anotimp-
(-el trebuie să iasă în întâmpinarea zeului,
să-i culeagă dezvăluirile care nasc veneraţie

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!