apus de soare

Praf de soare

Praf de soare

se aşternea cândva
peste
dimneaţa iubirii noastre.
Ne certam cu porumbeii
Care intrau pe ferestră...
Muguri de iubire
se temeau să înflorească
la gândul că
se vor usca vreodată.
Stele refuzau să dispară,
Iar norii
desenau inimi pe cer...
Era şi zi şi noapte în acelaşi timp.

În dimineaţa iubirii noastre
răsturnam pliculeţe de zahăr
în ceaiul pe care
îl uitam mereu

[...] Citeşte tot

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (10 octombrie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele, scăpătând la apus, se uită îndărăt cu stăruinţă caldă la păduriştea de mesteacăni, unde atâtea pasări ale primăverii se cheamă, se-ntreabă şi-şi răspund, se-ngână şi se-ntrec în fel de glasuri, întorcându-se fiecare pe la cuibul său.

Ion Luca Caragiale în La conac
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru cântece din Dunhuang

Melodie: "Dorinţa eternă"

1.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
bogat şi reputat cum puţini sunt pe lumea asta.
Toate zilele petrecea în oraşe de purpură
... dansând şi cântând.
Cupa era umplută iarăşi şi iarăşi, până când cădea beat;
trăia uşor, golind mereu cupele de aur,
încercând mereu savorile zilei, urmărind plăceri–
Unii oameni sunt prea bogaţi şi nu se mai întorc niciodată acasă.

2.
Era un trecător pe partea dinspre apus a râului,
numai el ştia ce singurătate vastă trăia;
obrazul îi era acoperit de murdărie şi de praf,
ceilalţi îl înşelau în fiecare zi.
În fiecare dimineaţă stătea în partea de apus a pieţei;
din cauza vântului lacrimile îi curgeu şiroaie pe obraji.
Ȋi era dor de casa lui aflată departe, departe de tot–

[...] Citeşte tot

poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile

Sunt surori, dar nu-şi vorbesc.
Câte două se-ntâlnesc,
Patru sunt la numărare,
Ȋntr-un an cu frig şi soare.

Prima e plină de flori,
Aranjate pe culori,
La rever cu mărţişoare,
Cu mieluţi ce pasc în soare.

Ce-a de-a doua-i luminoasă,
Cu soare sclipind pe casă,
Cu lungi drumuri către mare
Şi cu nopţi fără răcoare.

Cea de-a treia vine-apoi
Când rămân copacii goi,
Dar când strângem în cămară
Ce s-a copt întreaga vară.

[...] Citeşte tot

poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Lucian Costin, care mi-a "împrumutat" titlul volumului meu de poezii

Aflai azi la drumul mare,
Că-mi furaşi cu-ndemânare
Titlul ce-l credeam apus.
E ciudat evenimentul,
Dar mă bucură nespus
Că nu-mi şterpelişi talentul!

hexagramă de N. Mihăescu-Nigrim din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

Vezi lebedele din Apus,
Toate s-au dus, toate s-au dus!
Iar ciorile din răsărit,
Au revenit, au revenit...!

epigramă de Iulian Dămăcuş din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa-i ca zăpada sub un soare de cuptor.

Saadi în Gulistan (1258)
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

La soare te poţi uita, dar la dânsa ba.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascensiune prin recul

Corabie somnambulă în vânt
bucăţi de soare duce la catarg
brusc marea iese din adânc
şi ochii o aruncă-n larg

Bucăţi de soare duce la catarg
în zori mi-ai răsărit în suflet
de pragul zilei lacrima îmi sparg
dar n-o auzi e totul putred

E întuneric până-n suflet
brusc marea intră în pământ
am să-adorm la primul tunet
iubito corabie somnambulă sunt

Bucăţi de noapte-mi sângerează la catarg
când ochiii tăi m-aruncă iar în larg

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

soare la nadir -
salcia solitară
veghează lacul

haiku de Dan Costinaş din Versuri de adormit adulţii (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!