Anotimpurile
Sunt surori, dar nu-și vorbesc.
Câte două se-ntâlnesc,
Patru sunt la numărare,
Ȋntr-un an cu frig și soare.
Prima e plină de flori,
Aranjate pe culori,
La rever cu mărțișoare,
Cu mieluți ce pasc în soare.
Ce-a de-a doua-i luminoasă,
Cu soare sclipind pe casă,
Cu lungi drumuri către mare
Și cu nopți fără răcoare.
Cea de-a treia vine-apoi
Când rămân copacii goi,
Dar când strângem în cămară
Ce s-a copt întreaga vară.
Când a patra o să vină,
Strada va fi o vitrină
Cu copaci împodobiți
Și cu nea acoperiți.
Prima este primavara,
Ați ghicit, a doua-i vara!
A treia, sigur, e toamna,
Urmată de zâna iarna!
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
