Praf de soare
Praf de soare
se așternea cândva
peste
dimneața iubirii noastre.
Ne certam cu porumbeii
Care intrau pe ferestră...
Muguri de iubire
se temeau să înflorească
la gândul că
se vor usca vreodată.
Stele refuzau să dispară,
Iar norii
desenau inimi pe cer...
Era și zi și noapte în același timp.
În dimineața iubirii noastre
răsturnam pliculețe de zahăr
în ceaiul pe care
îl uitam mereu
la masa tăcerii...
Sunete mute
ne ocroteau sărutul.
Praf de soare
ne intra în privire
așa că uitam mereu fericirea îmbrățișării.
Clipa, nu s-a oprit niciodată
să ne amintească
că nimic nu e veșnic.
Acum e târziu...
atât de târziu încât
apusul a uitat să mai apară...
O noua zi?!... Nu va exista....
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (10 octombrie 2010)
Adăugat de Anna Panovici
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre zahăr
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre porumbei
- poezii despre nori
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.