Padure

Orhidee şi portocal I

Catifelatele frunze de orhidee, primăvara,
Şi florile strălucitoare de scorţişoară, toamna,
Îşi sunt suficiente lor însele, asemeni vieţii,
Care le adaptează celor patru anotimpuri.
Şi atunci de ce crezi că un eremit din pădure,
Alintat de vânturi parfumate, încântat de o anume frumuseţe,
Ar cere să fie transplantat în altă parte
Mai mult decât ar face-o oricare floare naturală?

poezie de Zhang Jiuling, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

...îi culegem trilurile şi apogiaturile duble, îi îmbrăţişăm fanteziile şi le târâm cu noi, imperturbabili ca nişte gândaci ori furnici, pe un drum prăfos prin pădure, dăm deoparte un bolovan greu şi, cu plasa fină de păianjen lipită de noi, ne dăm drumul să cădem într-un întuneric ce devine de la o clipă la alta mai mare şi mai cuprinzător.

Margriet De Moor în Virtuozul
Adăugat de Culincu Diana Cristina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu dovlecii la vânzare

Iese ursul la plimbare
Şi-ntâlneşte-o vulpe mare
Cu un sac plin de dovleci
Şi-o întreabă: "Unde pleci?"
- Duc dovlecii la vânzare
În poiană-n piaţa mare.
- Dă-mi şi mie un dovleac,
Pentru tine e un fleac...
- Eu mă tem c-o să te-îneci
Cu seminţe de dovleci;
Mergi mai bine în pădure
Şi mănâncă fragi şi mure,
Uite, ţine două mere,
Mă grăbesc, la revedere!

poezie pentru copii de Gabriela Genţiana Groza (23 februarie 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cămin de păsărele

În pădure, la cămin,
Zarvă mare în pridvor.
Unii pleacă, alţii vin
De la treburile lor.

La bucătărie
Şi prin dormitoare,
Bat din aripioare,
Fac gospodărie:

Două codobaturi
Mătură prin paturi,
Două gheonoaie
Spală rufe-n ploaie,

Două pitulici
Adună furnici,
Şi două răţuşte
Răsucesc găluşte!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cotor de adevăr

Cică merele-ntr-o vreme,
Când creşteau doar în pădure,
Nu aveau de ce se teme,
Viermii se dădeau la mure,

Erau mai sofisticate
Şi prin ţepii lor, se pare,
A le devora pe toate
Era mare încercare,

Însă astăzi, în livadă,
Mere crude-s atacate
De ajung ele să cadă
Până la maturitate….

Nu c-ar fi mai dulci, zemoase,
Cum vin unii şi gâdesc,
Viermii au mai multe clase….
Ţepii…nu le mai priesc.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine acasă, în Zhongnan

Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
umblând până când ajung la capătul fluviului,
unde urmăresc norii care se înalţă.
Din întâmplare întâlnesc un bătrân în pădure;
vorbim şi râdem — noi nu trebuie să fim acasă la o oră anume.

poezie de Wang Wei, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce se-ntâmplă?

Ieri, aproape de-asfinţit, tânara ciocănitoare,
Duse vestea in pădure, cum că azi e sărbătoare!
De cu zori, de pe sub frunze, de prin cuiburi si coclauri,
Primii dară deşteptarea, nebunatecii de grauri.
Incepură să se-agite şi să strige-n "ciocu' mare":
"Toată lumea deşteptarea, azi e mare sărbatoare!"
"Ce e frate? Ce se-ntâmplă?" Întrebă bătrânul urs,
Pe vecinul său, vulpoiul, ce-ntro tufă sta ascuns.
"Nu ştiu bre vecine, zău, ce-i cu atâta zarvă mare!"
"Zic să mergem in poiană, îmbrăcaţi de sărbătoare!"
"Nu e rău ", răspunse ursul, scărpinandu-se de-un plop,
"Ca ş-aşa vroiam de-o vreme, să mă lepăd de cojoc."
"Chiar că bine zici bătrâne, că de când s-a încălzit,
am tot zis c-ar prinde bine,
Înc-un rând de năpârlit.

Într-un alt colţ de pădure,
Pe o creangă dintr-un fag,
Stau de vorbă trei stăncuţe:
"Şi cu ce zici să mă-nbrac?"

[...] Citeşte tot

fabulă de George Lache (8 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetatea mult râvnită a fost menită să-şi afle adăpostul într-o zonă ferită şi ascunsă de orice privire aflată la pândă. Şi locul acela este greu de dovedit, dacă stăpâna absolută nu-şi dă acordul. Ea este pitită strategic, sub un munte solid, nu prea înalt şi rotunjit, care înfrumuseţează alcătuirea spiţei femeieşti, căruia oamenii i-au conferit numele lui Venus, zeiţa dragostei, nume plin de promisiuni, armonie şi bucurii nemaiîntâlnite, munte acoperit de o pădure scurtă şi deasă, ca o pavăză împotriva celor care ar încerca s-o cucerească.

Virgil Răzeşu în Mic tratat de deflorare (2009)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răstignirea Luceafărului

Încearcă unii, când şi când, Luceafărul să-l răstignească,
S-arunce fiere şi noroi pe haina lui împărătească.

Se ostenesc să dea cu pietre în lacul codrilor albastru
Şi-n lebăda ascunsă-n trestii, în cerbul mândru şi sihastru.

Strivesc cu ură floarea-albastră, ce stă-nflorită la izvor,
Acolo-n ochiul de pădure, lângă un plop tremurător.

Încearcă unii, cu mult zel, să răstignească un Luceafăr,
Dar el, pe bolta înstelată, rămâne luminos şi teafăr.

Oricât de multe cuie-adună să-i bată-n palme şi în frunte,
Lumina lui o să-i strivească, ei sunt doar pâlpâiri mărunte.

poezie de Mariana Dobrin din Îngerul albastru
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!