Ce se-ntâmplă?

Ieri, aproape de-asfinţit, tânara ciocănitoare,
Duse vestea in pădure, cum că azi e sărbătoare!
De cu zori, de pe sub frunze, de prin cuiburi si coclauri,
Primii dară deşteptarea, nebunatecii de grauri.
Incepură să se-agite şi să strige-n "ciocu' mare":
"Toată lumea deşteptarea, azi e mare sărbatoare!"
"Ce e frate? Ce se-ntâmplă?" Întrebă bătrânul urs,
Pe vecinul său, vulpoiul, ce-ntro tufă sta ascuns.
"Nu ştiu bre vecine, zău, ce-i cu atâta zarvă mare!"
"Zic să mergem in poiană, îmbrăcaţi de sărbătoare!"
"Nu e rău ", răspunse ursul, scărpinandu-se de-un plop,
"Ca ş-aşa vroiam de-o vreme, să mă lepăd de cojoc."
"Chiar că bine zici bătrâne, că de când s-a încălzit,
am tot zis c-ar prinde bine,
Înc-un rând de năpârlit.

Într-un alt colţ de pădure,
Pe o creangă dintr-un fag,
Stau de vorbă trei stăncuţe:
"Şi cu ce zici să mă-nbrac?"
"Ce-ai surato? Te-ai scrântit?
Sau cumva nu-ţi este bine?
Doar te speli şi-ţi pui un şorţ,
Şi-astai totul pentru tine!"
"Ţi-e necaz că eşti mai mare,
Laso-n pace, ce-ai cu ea?
N-auzisi că-i sărbătoare?
Să se-nbrace cum o vrea!"
"Faceti voi cum vreţi atuncea,
Că eu ştiu ce-am de făcut.
Ne-om vedea la întrunire
Şi-om vedea ce-i de văzut!"
Sub o salcie, la malul râului
Care străbate, pe la umbră,
Pe la soare, din pădure jumătate,
Stau la sfat trei roşioare.
"Ce crezi fată că se-ntâmplă?
Ce-ar putea sa fie oare?"
"Nu ştiu fată, ce contează,
Dacă-i rost de veselie,
Eu ma duc să m-aranjez,
Şi-om vedea noi ce-o să fie!"
Şi-uitea aşa cu mic cu mare
De prin ape şi tufişuri,
De prin pomi şi vagăune,
De prin văi şi lăstărişuri,
Tot ce mişcă prin pădure,
În poiana însorită, începură să se-adune.
Cam vreo două ceasuri bune,
Le luară să se strangă şi-ncă unul
Să-l aştepte şi pe melc ca să ajungă.
Toţi aşteaptă-acum să afle, care-i marea grozăvie,
Şi de ce-nbrăcaţi de gală, trebuiră ca să vie.
Dintr-o data-n luminiş, murmurul de tot se stinse
şi ariciul prea mărit pe un ciot de pom se-ntinse.
"Azi ne-am adunat aice, c-am o vorbă să vă zic,
Spuse dânsul cu-ngânfare mai trăgându-şi de ilic.
"Începând de azi încolo, cam vreo nouă zeci de zile,
Decretez că este VARĂ! S-auzim numai de bine!"

fabulă de George Lache (8 iunie 2010)
Adăugat de George Lache
Votează! | Copiază!