Iarba verde amuzante

coş cu merinde
picnic la iarbă verde –
mierla-n poiană

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sub albul brumei -
frunzişul acoperind
iarba incă verde.

haiku de Djamal Mahmoud
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

marja de
siguranţă
dintr-o
privire
iarba verde de acasă

gogyohka de Pavel Ilica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba din curtea vecinului este întotdeauna mai verde.

citat din Xavier Forneret
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nuferi de bitum

Pe unde păşeşte ea!
Înverzeşte mai verde
decât orice verde,
iarba.
Si răsar nuferi
in mlaştini de bitum
cu râuri de caldarâm
pe care în calcare plutim
din spuma valurilor de sânge
izbiţi de falezele clepsidrei
unde ea cu o privire
a topit o fantă
de zbor în albatros
spre nemurire

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi-au invitat musafirii la iarbă verde, pentru că nu aveau... faţă de masă!

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)

Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.

Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Şi trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.

S-a întâmplat la fel ca şi-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.

De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademeneşte, cu iubire te-mbată
Înger şi demon…Deodată!

poezie de Valeria Tamaş
Adăugat de valeria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru şi verde

Fecioarele sunt mânze, femeile snt iepe,
Doi armăsari mi-s ochii din care pasc jeratic
Şi crudă mi-este iarba din sufletul ce-ncepe
Să simtă muşcătura de foc primăvăratic.

Fecioarele sunt frunze, femeile sunt iarbă,
Le paştem dacă ne cad să ne răsară
Mă simt ca un cal albastru mânat de pofta oarbă
De-a paşte fericirea cu-o fragedă fecioară.

Mă paşte iarba, Doamne, blestemul şi norocul
Care pe care nu ştiu se paşte sau ne paştem
Purtăm pe spate cerul şi sub copite focul
Dar că suntem ca iarba nu vrem să recunoaştem.

poezie de Marius Robu din Visul Stejarului (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Picnic...

La iarbă verde stăm la masă,
Daca v-aţi adus de-acasă!...

distih de Vasile Zamolxeanu (6 aprilie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată lumea iese vara la iarbă verde, dă-l încolo de pleonasm...

aforism de Mihail Mataringa (26 mai 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!