Femeia (atât de albă in iarba verde dormea...)
Atât de albă în iarba verde dormea
Încât lumina din trupul ei se ridica,
Clipei s-adâncească misterul
Un soare deasupra-i pictase chiar cerul.
Din părul ei ce-n vânt vălurea
Neamuri de păsări în jur risipea,
Și trupul ei atât de frumos
Se îtinsese în câmpuri pe jos.
S-a întâmplat la fel ca și-n vise
Sub ochii mei trupul ei înflorise
O recunosc în fiecare floare
După parfum, după culoare.
De-o atingi, o vezi cum scânteie,
Sub ochii tăi redevine femeie
Te-ademenește, cu iubire te-mbată
Înger și demon
Deodată!
poezie de Valeria Tamaș
Adăugat de valeria
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Valeria Tamaș. [Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre femei
- poezii despre îngeri
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre verde
- poezii despre păsări
- poezii despre păr
- poezii despre promisiuni
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.