zei

Calea mea nu este calea voastră, deci nu pot să vă învăţ. Calea e în noi, dar nu în zei, nici în teorii, nici în legi. Vai de cei care trăiesc după modele! Viaţa nu e cu ei. Dacă trăiţi după un model, atunci trăiţi viaţa modelului, dar cine să trăiască viaţa voastră, dacă nu voi înşivă?

citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tămâioasa românească

E-o licoare pentru zei,
Împăraţi şi regi; de-o bei,
Te simţi rege, împărat,
Sau un zeu adevărat.

De Cotnari sau Drăgăşani,
Panciu, Huşi, Coteşti, Tohani,
De Pietroasa, Nicoreşti,
Valea Călugărească, Iaşi sau Odobeşti,

Dealu Mare sau Merei,
Recaş, Miniş sau Jidvei,
Tămâioasa românească
Cine-o face să trăiască!

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (15 mai 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uitare

Uitarea este un cântec
Care, eliberat de ritm şi de măsură, umblă hoinar.
Uitarea este o pasăre împăcată cu propriile aripi,
Întinse şi neclintite –
O pasăre plutind pe aripile vântului fără a obosi vreodată.

Uitarea este ploaia în noapte;
Sau o casă veche într-o pădure – sau un copil.
Uitarea este albă – albă ca un mesteacăn în furtună.
Ea poate dezlănţui profeţiile unui oracol
Sau îngropa zei.

Eu pot rememora multă, multă uitare.

poezie de Hart Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ideilor

E lumea astăzi plină de idei,
Ce-au fost mai ieri, un univers latent.
Şi se confruntă-ades, indiferent,
Chiar dacă au, sau dacă nu temei.

Între cel slab şi cel mai competent,
Disputa îşi rezervă dreptul ei.
E lumea astăzi plină de idei,
Ce-au fost mai ieri un univers latent.

Auzi acum ce vrei şi ce nu vrei,
Pe stradă, în tramvai şi-n parlament,
Iar în acest tumult efervescent,
Apar borfaşii deghizaţi în zei.
E lumea astăzi plină de idei!

rondel de Virgil Petcu
Adăugat de Virgil Petcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Justificare

Dacă cerul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Steaua Vinului pe cer;
Dacă pământul nu ar fi iubit vinul,
Nu exista Izvorul Vinului pe pământ.
De vreme ce Pământul şi Cerul iubesc vinul,
Ar fi cuminte ca muritorul iubitor de vin să se ruşineze?
Aud că transparentul vin,
La fel ca tămăduitorul, are darul de a calma şi de a alina;
Se spune că fantezia lui grandilocventă este bogată
Asemeni minţii fertile a înţeleptului.
Amândoi, tămăduitorul şi înţeleptul, sunt mereu însetaţi –
De ce am căuta clarvăzători printre zâne şi zei?
Trei cupe deschid larg uşa paradisului;
Bea o carafă plină şi universul îţi aparţine.
Deşi extazul dăruit de vin este nemărginit,
Abstinenţii nu-l vor cunoaşte niciodată.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotbal şi fotbalişti

Fotbal, fotbal, ce frumos,
E un sport vijelios,
Te aleargă, te munceşte,
Dar cum te mai răsplăteşte!

Fotbalişti-s nişte zei
Plini de bani şi de idei,
Ţara toată îi iubeşte,
Dar vezi... îi mai şi bârfeşte!

Că Ilie e bogat
Şi de sport s-a săturat,
Că Balaci e cam nebun,
Vrei, nu vrei, te bate tun.

Mai ştiu eu ce fotbalist
A ajuns un finanţist
Ce cu bani uşor aruncă
Într-o noapte la speluncă.

[...] Citeşte tot

poezie de Lia Dumitrescu
Adăugat de Lia Dumitrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Japonezul îşi venerează strămoşii pentru că s-au prefăcut în zei, iar el va fi la rândul lui zeu când urmaşii îl vor venera la fel. Chinezul îi respectă pentru că se teme de ei. Venerează mormintele unor strămoşi extrem de depărtaţi, al căror nume nu-l cunoaşte; se ruinează şi-şi vinde până şi obiectele de strictă necesitate ca să acopere cheltuielile unor înmormântări somptuoase, în cinstea celor care mor în casa sa. Întrucât se teme de morţi, caută să-i facă să stea liniştiţi şi mulţumiţi, ca să nu vină să-l chinuiască în timpul nopţii, sau să semene nenorociri şi catastrofe pe drumul vieţii sale. Cineva a definit această ţară spunând că este o aglomerare de cinci sute de milioane de vii, îngroziţi de prezenţa a mii de milioane de morţi.

Vicente Blasco Ibanez în Călătoria unui romancier în jurul lumii, volumul II
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti

Eşti ornicul ce duce-n infinituri
Clipa acestei calde deveniri...
Eşti polul sud al vieţii... În săruturi
Măsori a unei stele străluciri.

Zefirul poartă urma tălpii tale...
La colţ de stradă, veşnic, poza ta
Îmi face semn. Dar tu eşti rupt din soare,
De-aceea eu, eu nu te pot vedea.

Eşti prim atom al unei piramide,
Aur pudrat pe coapse de femei,
Pe sânii tresăltând de-nfiorare,
Ca un vulcan în braţul unor zei.

La tine vin mai toţi să se închine,
Căci tu eşti semnul către transcendent,
Şi îţi aduc licori, mătăsuri fine...
Până la tine, mulţi creştini se pierd.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibul neautorizat

începusem să zidesc
frumoasa poveste de iubire,
perfect geometric, impecabil,
într-o măiastră antrepriză
şi fără un contract mai ferm cu-a doua vârstă-n criză

un cuib perfect rotund,
cu finisaje şi decoraţiuni de suflet-deci interioare,
de trei sau patru-sau în noapte strălucind albastre stele,
pentru un sbor rătăcitor ce s-ar întoarce în sfârşit acasă
după ce l-ar fi atins pe Dumnezeu cu penele pastele

zideam fără pietre, fără Ana, făra autorizaţie
de mituri şi zidire,
un cuib perfect în noapte, deci la negru,
şi raza lunii-având documentaţie incompletă
de iubire- se odihnea ascuns pe sborul alungit, vertebru

când tocmai ce-adunasem semnături
de la zei şi înţelepte păsări de-un înalt prestigiu,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Marius Ciungan din Haina de molton
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul trece, timpul doare,
Timpu-i sprinten de picioare,
Timpul seamănă şi ară
Viaţa-ntreagă ne-o măsoară.
Ne aşteaptă, ne aleargă,
Imperfect, un... treacă-meargă
Ce te poartă-n el hai-hui
După toana dumnealui.
Când scârbos şi cabotin,
Când probabil, când senin,
Bun, fertil şi arătos,
Mătură cu noi - pe jos.
Ce pedeapsă, ce destin,
Că-i de genul masculin.
De-ar fi fost o "dumneaei",
Am trăi ca nişte Zei,
S-ar farda, s-ar pieptăna,
La oglindă mult ar sta...
Noi am fi docili, cuminţi,
Ce mai... drepţi, ca nişte Sfinţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Lupascu (28 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!