zeflemea

Sunt singur spectator

Sunt singur spectator pe primul rând,
Privindu-mi viaţa ca pe-un simplu rol,
Cu ochi stăini, cu suflet trist şi gol
Şi-mi pare că se duce ca un gând.

Nici nu am terminat ce-aveam de spus.
Joc în acelaşi monoton decor.
De osteneală oasele mă dor,
Iar la final, aplauzele nu-s.

N-am pauză, dar glasuri din foaier,
Îmi judecă prestaţia glumind.
L-ascult vexat, noi critici încropind,
Pe-un terchea-berchea fără caracter.

Eu ştiu că rolul mi-este greu şi trist.
El, nonşalant, mă ia în zeflemea,
Ne-nţelegând că asta-i viaţa mea-
Şi spectator şi singurul artist.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Din volumul Paşi peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea cuprinsă de hazard

Noaptea cuprinsă de hazard fuge dezbrăcată,
uit pentru ce am intrat în ea
copil timid în vâltoarea apucăturilor lumeşti
nepovestite la nimeni de ruşine,
imagine furată din cărţile de poveşti.

Mă priveam ca pe un obiect de folosinţă,
dar am răspuns fericit la toate întrebările
până la căderea în capcanele temerii.

Îmi văd sufletul prins între sunetele false
în care nu-mi vibrează cântecul aşteptat
în muzica goală pe dinăuntru de cuvinte,
lăsată pradă unui tremur de voce stridentă
din care-mi străbate revolta sadică
a unui nebun
ce se ia în zeflemea şi râde de el însuşi.

Mă topesc fără să pot spune,
că nimic nu mă îndreptăţeşte să îndur

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azurul...

. E albă noaptea, dulce şi tăcută şi cristalină ca un ştof de catifea, iar raza lunii saltă când strănută pe albăstrimi de pură zeflemea...

În jur atâta linişte loială şi atâta pace-n întunericul pestriţ că simţi cum îţi încing diagonala centuri de asteroizi răblăgiti.

Pe pagistea din vale, la izvoare, perechi de cai nechează graţios şi zăngănesc din chinuite fiare, muşcând din şolduri, cu şi fără sos.

Şi greierasi rup strunele surdinii, improvizând printre vâltori a lea Sopin se văd furnici ţinând cauşul mănii să soarbă rouă rece de Eden...

Şi stau într-o solemnă dispersare, cu orizonturi sângerii la răsărit, şi luna se găteşte de culcare chitindu-şi deal mai moale şi ferit.

Sătul, într-un târziu, de aşteptare şi contemplarea hăului din jur, pornesc încetişor înspre vâltoare, să prind şi dimineaţa de azur...

poezie de Iurie Osoianu (5 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legiferaţi bestii

La patru ace, încostumaţi
Cu zâmbetul în zeflemea,
La muncă marţi ori miercurea,
Neam de căţea, de jagardea...
În lanţ să fiţi legiferaţi!

Scrobiţi şi-n gât încravataţi,
Ţanţoşi, trecând cu leşul zilei,
În dispreţ privind poporul milei
În ţara mitei, şpăgii, pilei...
În foc pieriţi legiferaţi!

Mă jur, cu-ai mei, popor de fraţi,
Să vă blestem şi pe copii,
Să putreziţi cu toţi de vii...
Doar ochi deschişi şi sângerii
Să-i aveţi hoit... legiferaţi!

Canalii, să vă îmbuibaţi,
Vă înjur, Christosul mamei voastre,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 februarie 2017)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dac-aş...

... dac-aş şti dinainte totul,
aş fi poate bogat, celebru,
dar n-aş mai fi tot eu, integru
şi-n loc de vis, aş avea totul!?...

... dac-aş crede totul, orbit
de atâtea spuse, nevăzute,
cu crez, ar fi răspunsuri mute;
când m-aş trezi, aş fi scârbit!

... dac-aş iubi neîncetat,
aş fi doar un naiv; de dus
că răsăritu-i un apus
şi deci trădarea-i de iertat?!

... dac-aş munci pe brânci o viaţă,
aşa cum poate fac, voi face;
pe-alţii-i îmbrac la patru ace...
manipulatul, eu, paiaţă!?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cimitire dorm strămoşii...

În cimitire dorm strămoşii
Feriţi de stihii şi de veac...
Doar, rareori, aud cocoşii
Vestind pământul că-i sărac.

Strămoşii dorm în lutul jilav,
Feriţi de vânturi şi de ploi
Şi neatinşi de veacul schilav –
Ce ne zdrobeşte-ncet, pe noi.

Strămoşii noştri dorm pe perne
Din rădăcini ce cresc din ei...
Nu ştiu că-n lume se aşterne
Nemernicia – cu temei.

Ei aveau viaţa liniştită
Şi răul – îl ţineau de rău...
Noi, ducem viaţă rătăcită
Pe căi ce duc direct spre hău.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey: Am exagerat foarte mult aseară şi da, eram beat, dar, ca să revin la subiect, m-am înşelat amarnic şi vroiam să ştii că-mi pare rău.
Joey: Păi... şi eu îmi făceam griji pentru tine, Pacey.
Pacey: Pentru mine? De ce?
Joey: Pentru că... adică... de l-ar băga Satana însuşi pe Dawson în iad şi tot ar ieşi integru din punct de vedere moral, dar tu... Poate cred că nimeni nu-şi face griji pentru tine acum.
Pacey: Deci vrei să spui că, ţinând cont de natura anormală a relaţiei noastre, aşa îţi exprimi tu grija pentru mine?
Joey: Trebuie să înveţi să treci peste zeflemea, Pacey.
Pacey: Da... (Tac pentru un timp.)
Joey: Deci am terminat?
Pacey: Nu, de fapt ar mai fi ceva.
Joey: Altceva?
Pacey: Da. E ceva ce am tot vrut să-ţi spun... Joey... (Se uită cu duioşie unul la celălalt.) Ţii prea mult ambreiajul apăsat. Ştiu că tu crezi că aşa îţi intră mai uşor în viteză, dar nu e o idee bună. Ştii, poate că nu azi, nici mâine, dar în curând o să strici transmisia. Aşa că mă gândeam că, dacă vrei şi tu, aş putea să-ţi arăt.
Joey: Acum?
Pacey: Da. (Zâmbesc.)
Joey: Bine.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Insul cu tupeu

La modă este insul cu tupeu,-
Tot mai mulţi se pliază pe tipar.
De la opincă la parlamentar,
Din te miri ce, zici că-i calci pe bombeu.

Şi claxonează tâmpi dintr-un bemveu,
Ori politician, ori beizadea,
Luând un biet bătrân în zeflemea,
Privindu-l strâmb, ca pe-ultimul pigmeu.

Nici nu i-a dat pe-obraz primul tuleu,
Că ia un aer atotştiutor,
Ce văd c-a devenit molipsitor,
Deşi-i e mintea goală ca un pneu.

Din întâmplare dacă-i în troleu
Şi nu-i loc liber, n-o să ţi-l dea el.
Încearcă să ai nervii de oţel,
Că mai e pân' la capăt de traseu!

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criticilor lipsiţi de autori... zaţ... ie

... ce aere au să se inspire,
unii, de scriu de răstignire
altora, făr-a fi desemnaţi
de vreun conclav sau preparaţi
de şcoli înalte, neştiute
de-o lume, numai de ei vrute
cu preamărire-n importanţă
ce şi-o dau înşişi... aroganţă,
cuvânt ce şi-l exprimă prost,
într-un limbaj se vrând compost
de zeflemea, ce-i "har" divin
la nuli ascunşi fără destin,
în amestec c-ura neputinţei
de-a crea ei probe sentinţei
ce-o dau se măscărind sub robe
de juji cu minţi anaerobe
ce se-mbâcsesc în propriul morb
ce-l croncănesc în cârduri, "corb",
crezând că ei-s imn la cultură,
ce-l scriu şi-l cred... râgâitură

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 aprilie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnule Rădulescu, "Compost de zeflemea" este "absolut literar". Eu mă refeream la "se vrând compost", care zgârie timpanul literar al [...] | Citeşte tot comentariul

Zeflemeaua

Motto: "Românii e deştepţi!"

Când va veni sfârşitul lumii
Românii nu vor fi atenţi
Isus a spus: "Talita kumi"
Dar nu pentru inconştienţi.

Iar Ziua Domnului, ca hoţul
În miez de noapte va sosi
Femeia va dormi, iar soţul
Reviste porno va citi.

N-avem conştiinţa tragediei
Şi totul luăm "à la légere"
Noi, campionii băşcăliei
Am compromis orice mister.

Avem o scuză de faţadă:
"Lasă, că merge şi aşa!"
Trădăm la primul colţ de stradă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (septembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!