Noaptea cuprinsă de hazard

Noaptea cuprinsă de hazard fuge dezbrăcată,
uit pentru ce am intrat în ea
copil timid în vâltoarea apucăturilor lumeşti
nepovestite la nimeni de ruşine,
imagine furată din cărţile de poveşti.

Mă priveam ca pe un obiect de folosinţă,
dar am răspuns fericit la toate întrebările
până la căderea în capcanele temerii.

Îmi văd sufletul prins între sunetele false
în care nu-mi vibrează cântecul aşteptat
în muzica goală pe dinăuntru de cuvinte,
lăsată pradă unui tremur de voce stridentă
din care-mi străbate revolta sadică
a unui nebun
ce se ia în zeflemea şi râde de el însuşi.

Mă topesc fără să pot spune,
că nimic nu mă îndreptăţeşte să îndur
lumea plină de atâta praf şi nisip
în care coboară deşertul şi se aşează comod
la marginea fiinţei mele îngândurate.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!