Insul cu tupeu
La modă este insul cu tupeu,-
Tot mai mulți se pliază pe tipar.
De la opincă la parlamentar,
Din te miri ce, zici că-i calci pe bombeu.
Și claxonează tâmpi dintr-un bemveu,
Ori politician, ori beizadea,
Luând un biet bătrân în zeflemea,
Privindu-l strâmb, ca pe-ultimul pigmeu.
Nici nu i-a dat pe-obraz primul tuleu,
Că ia un aer atotștiutor,
Ce văd c-a devenit molipsitor,
Deși-i e mintea goală ca un pneu.
Din întâmplare dacă-i în troleu
Și nu-i loc liber, n-o să ți-l dea el.
Încearcă să ai nervii de oțel,
Că mai e pân' la capăt de traseu!
Ajuns ca orice om la vreun ghișeu,
Mult prea grăbit să stea cu toți în rând,
Va face gât și-o să constați curând,
Că ai în față-un soi de dumnezeu.
De nu-ți ții gura primești și-un croșeu.
Cu-al lui statut la coadă cum să stea?!
Un rânjet hâd nimic nu prevedea,
Nicicum un șpiț direct la peroneu.
E pretutindeni, devenit clișeu,
Cu burta revărsată, mai mult gol.
Nici pe departe nu face un pol,-
Asta de pun la preț și-al lui maieu.
Este din soiul șmecher, derbedeu,
Ce te vexează la fiece pas.
De-i plin de bani, sau nu, iți râde-n nas;
În ochii alor lui e-un fel de zmeu.
Aduce tot mai mult c-un cimpanzeu,
Ce-ți sare-n ochii și-atunci când îl eviți.
E din subspecia neșlefuiți.
Pe când o să-l văd piesă de muzeu?!
poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-și răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre troleibuze
- poezii despre religie
- poezii despre politică
- poezii despre parlament
- poezii despre ochi
- poezii despre nuntă
- poezii despre muzee
- poezii despre modă
- poezii despre maimuțe
Citate similare
Cântecul lebedei
M-am întors într-o zi în sat
Să mai adoarmă în mine tristețea
Și toți salcâmii m-au întrebat
Unde? Unde ți-e tinerețea?
Am pierdut-o le-am spus am pierdut-o demult,
Zi cu zi am pierdut-o și noapte cu noapte.
Mi-au mâncat-o orașul plin de tumult
Și cântecele toate rostite în șoapte.
Am vrut să văd casa în care-am crescut,
Poarta a rămas zăvorâtă.
De ce te-ai întors? Ce mai cauți aici?
S-a răstit la mine o umbră urâtă.
Nu te speria, i-am răspuns, n-am să-ți cer
Nici pâine, nici struguri, nici rodii,
Doresc doar atât: să-mplinesc
Ce e scris în străvechile zodii.
Am să cad într-un somn adânc,
Cu nimic n-o să te mai supăr,
O să mă schimb într-o trestie
Ori poate într-o floare de nufăr.
O să mă urc pe-o creastă de nor,
Cu norul să mă duc pân' la soare.
Să suflu printre buze în el
Să ardă mai repede și mai tare.
Am să călătoresc cu norul apoi,
Mult mai sus și mult mai departe,
Poate că voi ajunge într-o zi la o stea
Pe care să fie și viață, și moarte.
Miezul Universului o să-l caut,
Va fi de aur? Va fi de rubin?
Când eram tânăr, aveam ochii
Albaștri ca lanul de in.
Acum, ochii mei sunt tulburi de tot,
Prea mult i-am ținut scăldați în lumină.
Văd cu ei lumea prin care-am trecut
Și lumea care e pe drum și-o să vină.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tinerețe
- poezii despre somn
- poezii despre muzică
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre tristețe
- poezii despre supărare
- poezii despre struguri
- poezii despre sperieturi
Pe locu-ntâi, nu-ncape vorbă...
Pe locu-ntâi la orice-autostradă,
Nu-ncape vorbă și-un copil o știe,
Românul, cel mai tare-n meserie,
Nu poate nici o clipă să mai șadă.
N-avem la fonduri pic de alergie.
Guvernul, surclasând orice bravadă,
Le ia, le-nvârte, le face rocadă
Și-n plus, scoate și bani din visterie.
Cum munca nu ne pare o corvoadă,
Am dat ultimul strop de energie,
Ne-am întrecut vecinii-n vrednicie,
Că ei, pe lângă noi, sunt proști grămadă.
Ca să șofezi, e-un fel de terapie,
Cu planul în avans pe o decadă.
Cum nimănui nu-i arde de vreo sfadă,
S-a dus și riscul de apoplexie.
V-o spun fără putință de tăgadă:
Nicicând n-am auzit de-o cârdășie,
De bani furați, sau vreo potlogărie,-
N-a existat nici umbră de dovadă.
Cuprins tot natul ca de isterie,
Face plimbări, de zici că e paradă,
De parcă lumea a ajuns nomadă,
Iar zdravăn mai e unul dintr-o mie.
Vorbesc în dodii, mai întind o nadă,
Exagerez despre tehnologie.
În fapt, toate-s statistici pe hârtie,
Iar noi suntem pe locu-ntâi, din coadă...
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre tehnologie, poezii despre superlative, poezii despre statistică, poezii despre prostie, poezii despre plimbare, poezii despre meserii, poezii despre hârtie sau poezii despre guvern
Traiești și mori în lumea ta diformă
Cât pot să mai îndur cu cerbicie,
Cuvinte din belșug, cu iz obscen,
Ce scârțâie strident, ca un refren,
Cântat continuu pân' la isterie?!
Parcă-s lovită de apoplexie;
Mă țin cu mâna strâns, de abdomen
Și vărs în punga de polistiren,
Vexată de o ta grosolănie.
Trăiești și mori în lumea ta diformă
În gesturi și porniri pui mult tupeu,
Când râgâi nesimțit, după-o shaormă,
Sau fluieri după fete în troleu,
Crezând c-așa arăți că ești în formă.
În ochii mei ești și rămâi pigmeu.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre mâini, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Nici nu știu de-a fost un om...
fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită
răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleștează gura
nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit să trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri
trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre lumină, poezii despre flori, poezii despre spațiu și timp sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Autopastișa
Să pastișezi e mult mai la-ndemână
decât să scrii ceva original
în aste vremi e-un obicei banal
o formă de a fi mereu "în mână"...
Pentru comozi, pastișa e-o lucrare
ce nu încearcă mintea foarte mult,
avem literatură pe pământ
să pastișăm așa, cu disperare...
Pot înțelege astea foarte bine,
ce nu-nțeleg, e un alt procedeu:
să te autopastișezi mereu
asta e culmea culmilor. Cum, cine?!
Îi știți și voi, sunt peste tot, abundă
care de care mai "original", mai "tare"
sunt semizei într-o lume datoare
să îi slăvească-n fiece secundă...
Sunt multe de vorbit, voi face asta
și-n alte dăți, când plin voi fi de silă
de mi se-apleacă ori din mare milă,
când autopastișa-și pune creasta.
poezie de Petrică Conceatu din Facebook, 18 februarie 2018 (18 februarie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre secunde sau poezii despre literatură
În asfințitul apocaliptic
și parcă totul e înțepenit
și parcă totul se încheagă...
mor suflete numai în asfințit
și planeta devine tot mai vagă.
se-nchid oamenii în cămăruța lor,
să strângă tot mai multe deziluzii...
inimii de Viață-i este dor
dar, mintea înecată în confuzii.
îngreunați de mult pietriș în minte
alegem puful, pentru că nu doare...
în timp ce praful s-a depus pe jurăminte,
spuse într-o vreme de chemare.
de vrei să cazi, alege să fii mândru!
și tot ce crezi, să-nsemne doar eroare!
să fii ca altul, fără să rupi rându'
e ca și cum nu ți-ai dori salvare!
îi văd pe stradă și văd în mintea lor...
unii, nici nu cunosc ce mult îi doare,
și nici ce i-a lovit de cad și mor
atunci când își reprimă din visare.
și i-am văzut mâhniți printre bagaje;
toți poartă un trecut ce i-a schimbat...
tot se mai zbat între vechi etaje
cei care pe Dumnezeu n-au remarcat.
ascultă-ți inima mai mult, tu om de lume,
ia seama la ce-ai primit și mulțumește!
dragostea n-o afli din cutume,
iar viața cea văzută se sfârșește.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre visare, poezii despre trecut, poezii despre suflet, poezii despre schimbare sau poezii despre salvare
Dezamăgire
Sărac, nu mă mai gândesc la libertate
nici nu am ce face cu ea,
e și democrația destinată numai celor avuți,
un fel de clamare continuă
care nu e de niciun folos celor mulți.
Nici nu știu ce vom face fără niciun drept
cei din justiție sunt independenți, etc.
pot face ce vor și când vor
pot pune alte cuvinte în propoziții
pot schimba și pierde dovezi
ori construi după interes,
cu democrația și dreptatea nu poți face nimic
cel mult poți deveni o victimă
care își cere să plece din țară.
Visele au devenit ruginite și desuete,
un fel de infatuare desumflată brusc,
o bucurie adusă la plâns târziu.
Când mă îneacă dezamăgirea
și capăt o greutatea-n picioare
de nu mai poate ține pasul drept,
rămân un copac desfrunzit
în iarna vieții geroasă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire, poezii despre sărăcie, poezii despre plâns, poezii despre picioare, poezii despre libertate sau poezii despre justiție
Împăcarea
Este ziua fermecată
Când cântăm iubire toți,
Mai retrasă stai tu, fată,
Ca din suflet să îl scoți.
Nu e leac pentru iubire
Precum pentru multe nu-i,
Însă focul din privire
Orice-ai spune-i doar al lui.
Stai, oftezi... c-un ochi la lună
Te gândești la tot ce-a fost,
Multe vise se adună
Ca să vezi că are-un rost.
Supărarea nu va ține
Nici prea mult nici prea puțin,
Mâine vine să-ți aline
Inimioara cu venin.
Când ți-am spus, prietenă dragă,
Că iubirea e de foc,
N-a fost vorba să te-atragă
Să te mai clintești din loc.
Însă azi la vorba celui
Care-ți spune "Te iubesc"
Toate-ți par frumoase... ceru-i
Un tsunami amoresc.
Țin să sa fii azi fericită
Pentru dragostea ce-o ții
Prin puterea moștenită
Până-n orele târzii.
Cu cuvântu' ți-aduc pace
Și cu mâna trandafiri,
Vreau să știi că el te place
Și curând o să fiți miri.
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre viitor, poezii despre trandafiri sau poezii despre prietenie
În ochii tăi...
În ochii tăi văd luminând
o stare pașnică și-un gând
care străbate pân' la mine
dealuri cu văi și ape line.
Se-volbură cânt prin păduri
și luncile-s pline de nuri,
cu fructe sufletu-mi hrănesc
și sentimente ce nutresc
afine, coacăze și mure,
taină stârnită în pădure,
e tot ce-ți ofeream: iubire,
rămasă-acum drept amintire,
tu nu mai vii, te-ai săturat,
pe mine m-ai abandonat
că ți-ai găsit alt vinovat!
Nu încerca să mai păstrezi
himerele pe care crezi
că le vei folosi în viață,
blânde, slugarnice, povață,
venin, teribilism, dulceață,
ingrediente fără rost
grimate ca în zi de post
cu trucuri ieftine și fade,
sătulă-i viața de bravade.
Nici să mă potolesc nu pot
de când m-ai subjugat de tot,
făcându-mă din om neom,
cum somnul nu-mi mai este somn,
iar viața nu-mi mai este viață,
de când ți-am devenit paiață,
lipsit de personalitate,
m-au gârbovit multe păcate,
măcar să știu ce duc în spate:
ispite binecuvântate
ori tânguiri nemeritate.
Dar, să nu ne mai fim povară,
hai să-ncercăm ultima oară
de a scăpa de-amar și chin:
să dăm frâu liber la... destin,
va spune ce ne-a hărăzit:
ori ne-am urât, ori ne-am iubit!
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre văi sau poezii despre sfaturi
Și calc pe amintirea ta...
Îmi cântă toamna dintr-un nai, pe buzele unui bălai gutui mustind a miere
Și mușc din poama unui rai, în care n-ai mai vrut să stai măcar pân' la-nviere.
Tot evă sunt și-acum, c-un măr, din carnea lui de adevăr nu-i nimeni să mai guste,
Doar șerpii năpârlesc de vini într-un alai de heruvimi din raiurile-nguste.
Cu sânii plini de lapte crud, lehuză, nu te mai aud și gândul toarce-alene,
Deasupra pruncului din flori, ce mai scâncește uneori, cu lacrima sub gene.
În scutece de funigei, adorm pe fugă ochii mei, cum nu poți înțelege,
E-n tine,-Adame,-un gol imens și-o nepăsare fără sens, deși ai rang de rege.
Eu am din tine tot ce-am vrut și nu mi-e teamă că sub cnut, îmi va slăbi puterea;
Vei încerca să vii cândva, s-atingi un rest din carnea ta, dar vei gusta durerea.
Și-am să te-ngenunchez. Umil, vei vrea în ochii de copil să îți găsești iertarea,
Dar nu-ți voi arăta nimic, te voi primi ca inamic, întunecându-ți zarea.
Îmi cântă toamna ca și-atunci, când rănile mi-erau adânci și nu-ți păsa că sânger,
Dar, nu te vreau în toamna mea și calc pe amintirea ta, c-un pas ușor de înger...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre îngeri, poezii despre șerpi, poezii despre toamnă, poezii despre sâni sau poezii despre rai
Și calc pe amintirea ta...
Îmi cântă toamna dintr-un nai, pe buzele unui bălai gutui mustind a miere
Și mușc din poama unui rai, în care n-ai mai vrut să stai măcar pân' la-nviere.
Tot evă sunt și-acum, c-un măr, din carnea lui de adevăr nu-i nimeni să mai guste,
Doar șerpii năpârlesc de vini într-un alai de heruvimi din raiurile-nguste.
Cu sânii plini de lapte crud, lehuză, nu te mai aud și gândul toarce-alene,
Deasupra pruncului din flori, ce mai scâncește uneori, cu lacrima sub gene.
În scutece de funigei, adorm pe fugă ochii mei, cum nu poți înțelege,
E-n tine,-Adame,-un gol imens și-o nepăsare fără sens, deși ai rang de rege.
Eu am din tine tot ce-am vrut și nu mi-e teamă că sub cnut, îmi va slăbi puterea;
Vei încerca să vii cândva, s-atingi un rest din carnea ta, dar vei gusta durerea.
Și-am să te-ngenunchez. Umil, vei vrea în ochii de copil să îți găsești iertarea,
Dar nu-ți voi arăta nimic, te voi primi ca inamic, întunecându-ți zarea.
Îmi cântă toamna ca și-atunci, când rănile mi-erau adânci și nu-ți păsa că sânger,
Dar, nu te vreau în toamna mea și calc pe amintirea ta, c-un pas ușor de înger...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îl cred pe Bobby!
- Ce-ți place cel mai mult?
- Să-mi înving adversarii. Îmi place să-i văd tremurând de spaimă.
(Interviu cu Robert Fischer)
Îl cred pe Bobby, oricât de bizar
Vă pare el, capriciul și-al său geniu!-
Că niciun gest al lui nu e-n zadar!
Și-n elocința lui, cred un mileniu!
Când vrea un bec în plus, or dă p-afar
Reporterii gânsaci din săli de joacă,
N-o face, pur și simplu, fiindcă-i star,
Ci-l văd luptând c-o Pitie opacă!
Oracolul cuvântă sibilin,
Iar Pitia e-n transă - orb destin!
Nu-l turburați pe-acest maharajah,
Ce-i caută sublimei patimi cheia:
"Am să mai joc pân-oi muri, deci, șah!
Ba, într-un fel, mai mult! Și dup-aceia!..."
sonet de Tudor George din almanahul "Planeta Șah" (1985)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre șah, poezii despre victorie, poezii despre spaimă, poezii despre oratorie, poezii despre oracol, poezii despre genialitate sau poezii despre capricii
Iubirea nu-i doar floare
Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să știe lumea cât de mândru ești
Că ai ajuns și tu ca să iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre secrete, poezii despre mândrie, poezii despre gânduri, poezii despre generozitate sau poezii despre frunze
Profesiunea care atrage mai mult pe român este aceea care nu este prea departe de mulțime. Lui îi place să se simtă în mijlocul mulțimii, să vorbească și să se ajute cu mulțimea. Specularea forțelor naturii prin industrie și comerț, el o întreprinde numai în cazul cel rău, adică dacă nu poate fi funcționar, avocat sau politician. Când are talent, el rămâne la avocatură și la politicianism, adică la specularea concetățenilor săi. În această din urmă profesiune, sufletul românului câștigă o energie neîntrecută. Cel mai anonim dintre anonimi, intrat în politică, devine dintr-o dată "om mare". Și cum toți românii au râvna să ajute și să îndrume neamul, țara este copleșită de "oameni mari". Nu mai știe neamul pe cine să urmeze. Mare a devenit și Ion, mare a devenit și Gheorghe, mare a devenit și Petre... S-a zăpăcit aproape tot neamul, că prea are neamul "oameni mari"!
Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre România, citate despre politică, citate despre devenire, citate despre țări, citate despre vorbire, citate despre talent, citate despre suflet, citate despre natură sau citate despre industrie
Iepurele se ține de trucuri
În lumea de dinaintea acestei lumi erau de toate pentru toți,
Asta până când cineva n-a mai respectat regulile;
Cică Iepurele-ar fi păcălit lumea folosindu-se de lut și de vânt.
Toți erau sătui de trucurile lui și nimeni nu voia să se joace cu el.
Era singur pe lumea asta.
Așa că Iepurele s-a gândit să inventeze o persoană.
Și când a suflat în gura acelei creaturi primitive,
Curios să vadă ce se va întâmpla,
A apărut omul de lut.
Iepurele i-a arătat omului cum să fure un pui de găină.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure grâne.
Omul de lut s-a conformat.
Apoi i-a arătat cum să fure nevasta altuia.
Omul de lut s-a conformat.
Iepurele s-a simțit important și puternic.
Omul de lut s-a simțit important și puternic.
Și-odată ce omul de lut s-a pornit, n-a mai putut fi oprit.
Odată ce-a înhățat prima găină, el a vrut toate găinile.
Și,-odată ce-a pus mâna pe niște grâne, a vrut toate grânele.
Și-odată ce a furat o soție, el vrut toate soțiile.
Era mereu flămând.
Apoi a prins gust pentru aur și a dorit tot aurul din lume.
Apoi pentru pământ și pentru orice altceva vedeau ochii lui.
Dorința-l îl împingea să dorească mai mult.
Curând au venit la rând fel de fel de țări și-apoi tot comerțul.
Dorința a infectat planeta.
Noi am pierdut noțiunea scopului și rostul vieții.
Noi am început să ne uităm cântecele. Să ne uităm poveștile.
Nu-i mai puteam vedea și auzi deloc pe străbuni,
Nici vorbi cu cei de partea cealaltă a mesei din bucătărie.
Pădurile-au fost pretutindeni puse la pământ
Și Iepurele nu mai avea niciun loc de joacă.
Trucurile Iepurelui s-au întors împotriva lui.
Iepurele a încercat să-l aducă pe omul de lut pe calea cea bună,
Iar cum omul de lut nu voia deloc să-l asculte
Iepurele a realizat că făcuse un om de lut fără urechi.
poezie de Joy Harjo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre iepuri, poezii despre găini, poezii despre dorințe, poezii despre cereale, poezii despre aur sau poezii despre țări
Iad
Cererea este uriașă, deci sunt foarte mulți pe un loc,
locul unde se arde... fiecare
într-o smoliciune de trupuri cu limbile lungi,
mai ales cu cât sunt mai negri...
toți păziți de-alții cu furci,
ca să-i prindă pe cei ce sar rândul, de zboară
din dansul ce tot ține într-o horă, într-una, un fel de erotic de joc
pe parale murdare
și unde-i tot o frecare între toți, dezgoliți, de sar fulgi...
Toți cu afișe pe frunți, unde scrie c-au tot... Sunt "integri"!...
... iar muzica-i tot drăcescul de ritm, un fel de rap
mai mult vorbă goală,
cu povestea cu capra... să moară, o manel... iadă
și-i coadă la înfipt...
din sărut se înmulțesc,
că-i un lins reciproc printre fese, în spate, sau față... nu scap
nici eu, ce doar am ajuns, că e liber să intre cu tot, cu coada cea lungă, poznașă
și chiar de plâng toți de durere... de toi, să nu scadă...
sunt tot mângâiat să-i mai las tot mai fript
și în genunchi dive scumpe, în scris sau oral, mulțumesc...
... când, se strigă, cu toții se știu, se cunosc, s-ar cunoaște,
c-au brațe deschise să ia... să cuprindă
își dau tot, suflet vând...
că nu e, nu se vede, nu costă
și femei și le lasă, le dau după un timp, plictisiți,
se ciocnesc în orice zi între ouă, ca-n Paște,
întind mâna s-apuce, că știu doar să prindă
ce e nou, doar stau rând,
își împrumută ce-a... fostă...
și tot, ce-au mai luat -de se dă- să țin, eu, loc, la... iubiți.
Fugi satană, că lasă, n-o să-i las... neplătiți!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 noiembrie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cunoaștere, poezii despre zbor, poezii despre trup și suflet, poezii despre sărut, poezii despre ritm sau poezii despre reciprocitate
Lia: Să lăsăm chestiile astea. Tu ce-ai mai făcut?
Ly: Nimic, ca de obicei.
Lia: Ca de obicei, adică ți-ai petrecut timpul cu Mihăiță. Am sau nu dreptate?
Ly: Cam ai... Totuși, am aflat de la el o mulțime de lucruri interesante despre Terra. Și o studiez în continuare; e o planetă minunată, fascinantă! De abia aștept să ajung și eu acolo, deși mai e mult până atunci.
Lia: Destul de mult. Și dacă vrei să afli cât mai multe lucruri interesante despre Terra, ar trebui să-ți petreci o bună parte din timp și cu Nis, să stai pe lângă el; oricum e el mereu singur și nu-și găsește o ocupație.
Ly: Nis?! Tipul cel înalt?!
Lia: Da, el...
Ly: Și de ce să petrec o parte din timp cu el?
Lia: Pentru că e geograf, de aia. El chiar știe foarte multe despre Terra, mai mult decât oricare dintre noi, de fapt, mai mult decât noi toți la un loc.
Ly: Serios, chiar știe?! Privindu-l, nu pare...
Lia: Ce tot spui?! O părea el aiurit, dar e specialist în domeniul lui, altfel nu s-ar putea...
Ly: Ah, înțeleg... Poate că o să-l întreb și pe el câte ceva, dar altădată. Deocamdată, prefer compania lui Mihai.
Lia: Desigur că-l preferi pe Mihăiță... Și el ce mai face?
Ly: El, cu supercomputerul lui... E mereu ocupat.
Lia: Evident, la cât e supercomputerul vostru de mare și la câte informații conține, nu-i de mirare... Dar ce informație foarte importantă a aflat Mihai și vrea să i-o transmită lui Luci? Din întâmplare, nu știi despre ce-ar vorba?
Ly: Habar n-am. Mie nu mi-a spus nimic. De fapt, nici nu l-am întrebat. Poate o să-l întreb, cât de curând.
Lia: Cum vrei...
replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre informații, citate despre înălțime, citate despre planete, citate despre geografie, citate despre dreptate, citate despre Pământ sau citate despre Mihail
Gelozie și blestem
Ce greu mi-a fost când am visat
Dar și mai greu când am aflat
Cu cât dispreț m-ai înșelat
Deși din suflet te-am rugat
Să n-o faci, "blestemato".
În timpul scurt ce-ți dăruiam
Un sfat, îndemn sau ce aveam,
Mi-ai spus minciuni, de le știam
Nici bună ziua, nu-ți dădeam
Mândrețe-ntruchipată.
Dar rana se va vindeca,
Poate curând, când voi uita
Și când din suflet vei pleca
Cum ai venit în calea mea
Otravă muribundă.
Pământul nu-mi este dator
Și nici eu lui, chiar dacă mor,
Mai sunt un om, nu impostor
Cu două fețe, nici topor
De-aceea vei plăti-o.
Viața nu-ți dă și nici nu-ți ia,
Iși scrie drumul, cum vrea ea,
Dar și tu faci parte din ea
Deci, vei plăti durerea mea
De cinci ori îndoită.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Dragoste, patimă și blestem (intern) (1994)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plată, poezii despre minciună sau poezii despre gelozie
El e mai mult decât un erou
El e mai mult decât un erou,
în ochii mei e un zeu
omul căruia îi este permis
să se așeze lângă tine el,
cel care ascultă de-aproape
murmurul dulce
al vocii tale, ispititorul
lui râs care-mi face inima
să bată mai repede. Dacă te întâlnesc
pe neașteptate, nu mai pot
vorbi îmi amorțește limba;
îmi arde o flacără subțire sub
piele; nu mai văd nimic,
aud doar zumzetul din propriile urechi,
transpir înfiorată;
un tremur îmi scutură trupul
și devin mai palidă decât
iarba uscată. În asemenea momente
moartea nu-i departe.
poezie de Sappho din Lesbos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre urechi, poezii despre râs sau poezii despre eroism
E un mare avantaj să nu bei printre oameni ce beau mult. Poți să-ți ții gura și, mai mult, îți poți temporiza orice fel de ieșire astfel încât cei din jur sunt prea orbi și nu mai văd sau nu le pasă.
citat clasic din F. Scott Fitzgerald
Adăugat de Ioana Teodorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre promisiuni sau citate despre gură