volumul hanul ancutei

Christine Daae: În momentul acela eram şi eu, şi umbra în faţa altarului şi razele lunii cădeau drept la picioarele noastre prin vitraliul absidei. Cum nu-i dădeam drumul, umbra s-a întors şi, prin pelerina întredeschisă, am văzut, domnule comisar, cum vă văd pe dumneavoastră acum, un înspăimântător cap de mort care mă sfredelea cu o privire în care ardeau focurile iadului. Am crezut ca am de-a face cu diavolul însuşi şi, în faţa acestei apariţii de dincolo de mormânt, inima mea, în ciuda curajului de până atunci, slăbi şi nu mi-am mai amintit nimic până în momentul în care m-am trezit în micuţa mea cameră de la hanul Le Soileil Couchant.

replică din romanul Fantoma de la Operă de Gaston Leroux (1909)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ni-i goală cartea de citire

E iarăşi zi de carnaval, Emine!
Se slobozesc din hamuri cai salbatici
Că iar prostia fi-va o minune
Ce o înalţă lumea de fanatici.

Coboară pe pământ când somnu-i dulce,
Să asculţi vântul, numai el te plânge,
E Iad în lume, ninge pe-a ta cruce
Şi-i fum şi negură şi fi-va sânge.

Şi fi-va-n lumânări cuvinte goale
Cum goală ne e cartea de citire
Şi goi suntem din cap pân la picioare
Ca strigătul Ancuţei din zidire.

E ultim drum şi-i pulbere în matcă,
Poporul nostru calcă pe scriptură,
Nu vom fi demni de a lui Noe arcă,
Doar masca ne rămâne pe figură.

[...] Citeşte tot

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima trăsură

Astăzi am pierdut din nou trăsura
Următoarea vine doar la anul
Şi m-au dat afară de la hanul
În care îmi ţineam harababura

Am renunţat pe rând la câte toate
M-au însoţit în viaţa asta scurtă
Un pachet de cărţi că pentru burtă
Zoresc braunian atâtea gloate

"- Ia-mă nene!", le fac semn la toţi
Demnitarii care au caleşti
De care dragul meu să te fereşti
De nu vrei să nimereşti sub roţi

Şi-aştept aşa de-o veşnicie poate
Un căţel chiar mi-a stropit pachetul
Că mi-a venit să-l prind de cap procletul
Să-mi plătească daunele toate

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara din sufletul meu

Mă îmbăt cu miros de liliac
În aburul clipelor petrecute cu tine.
Renasc şi înfloresc precum o lalea
Sub sărutul razelor unui soare,
Care e veşnic fericit.
Tac şi-mi privesc inima ce râde poznaşă.
Te sărut aievea în imaginaţia mea,
Tu-mi răspunzi duios în imaginaţia ta,
Contopindu-ne-n realitatea de-acum.
Plutesc pe un nor al beatitudinii,
Întreaga-mi fiinţă înalţă imnul iubirii,
Iubirea unei primăveri târzii,
Dar înmugurită timpuriu.

Bucureşti, 9 aprilie 2014
Din volumul "Iubirea, în toate formele ei".

poezie de Elena Irina Spilcă din Iubirea, în toate formele ei, Capitolul 1. Iubirea, în toate formele ei (9 aprilie 2014)
Adăugat de Elena Irina Spilcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când mă culcam seara, niciodată nu aveam chef de somn. Stăteam întins în pat cu ochii deschişi şi ascultam sunetele îndepărtate ale unei sonate beethoveniene ce ajungeau la mine de la câteva încăperi distanţă. Mamei îi plăceau sonatele din volumul I. Apoi veneau mazurcile, preludiile şi valsurile lui Chopin, iar câteodată Liszt. Compozitorii ruşi preferaţi de mama erau Ceaikovski şi Rubinstein. Anton Rubinstein era la apogeul faimei sale şi mama îl considera un fenomen mai mare chiar decât Ceaikovski. Un portret al său atârna deasupra pianului.

Serghei Prokofiev în Memorii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

La început cristal neprelucrat ai fost.
Şi te-au rotit prea mult, te-au şlefuit, dar fară rost
Căci ţi-au ştirbit volumul strălucirii
Prin fapte, chiar şi mecanismele gîndirii.

Şi eşti un fel, aş zice, de mister...
Descoperit, care e în umbra sau ungher,
Şi eşti fiinţă nu o creaţie absurdă şi obscură
Dar cu ardoare mare te lovesc şi nu se îndura.

Mai eşti mister, învăpaiat de laudă şi desfrînare,
POvara celor ce te huiduesc cu multa nepăsare.
Şi te-au lăsat plutind în mişuna tradării
Ca mai apoi, să fie loc de felul îndurării.

poezie de Nicolae Cojocaru
Adăugat de Nicolae Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ai fi cuceritorul...

nu îi jigni iubirea că-i o nescrisă vină
nu îi întoarce rana din suflet spre-napoi
nu cerceta-n privire conturu-i de virgină
nu trece ape tulburi către-un balans în doi
chiar de asupra-ţi rece o palmă se apleacă
învinuindu-ţi gestul şi refuzând concret
să nu grăbeşti ieşirea stiloului din teacă
pe-un ton de Casanova taios şi indiscret
iar de vei şti secretul gândirilor acide
păstrează strălucirea şi scoate câte-un tril
spre-a cuceri odorul ca mai apoi a-nchide
volumul burlăciei într-un răgaz fertil
de-ai fi cuceritorul unui izvor de sete
te-ar îmbăta pudoarea în loc să te desfete

poezie de Ionuţ Popa (10 octombrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brâncuşi

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o rugăciune
am deschis poarta sărutului
şi m-am aşezat la masa tăcerii
vorbea cuminţenia pământului
şi creştea piatra lipindu-şi
de obrazul meu somnul
toate rosteau numele
un singur nume
reverberând în tăcere
într-un târziu, cu fâlfâit
de aripi incolore,
l-a prins în cioc măiastra
şi l-a urcat
în înaltul coloanei fără de sfârşit

Am sărutat cu genunchiul
lespedea de piatră
într-o pioasă rugăciune

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire cu erată

de mi-ar fi dat să cer, aş mai trăi o viaţă,
aceeaşi, dar văzută cu ochii de acum.
de ce? m-aţi întreba... v-aş spune, clar, în faţă:
aş vrea să-mi scriu finalul la ultimul volum.

finalul? ce vă miră, e unicul cuvânt
şi prima mea durere cu lacrimi pe obraz,
e mama mea de-a pururi şi tatăl meu cel sfânt,
e dulcea fericire şi cel mai greu necaz.

de mi-ar fi dat să cer, dar cine poate cere
ceva ce nu-i al lui şi nu a fost vreodată?
pe veci mă resemnez în neguri de tăcere,
volumul meu s-a scris: iubire cu erată.

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans macabru

Degeaba la gât îţi cumperi podoabe
Din cele mai fine şi scumpe - snobism.
Prin anii de boală şi crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - fiinţă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi şi dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea şi rece - lascivă.
Sicriul e casa-ţi imensă ce-o porţi
Pe brâncii de aur, atât timp cât eşti
Nebună, fiinţă, să crezi că-i doar vis,
Şi teama din tine demult ce-o suporţi
Va-nchide volumul greşitei poveşti
Cu dansul teluric al morţii, precis.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!