vindecatorul ruben

Influenţa lui Poe asupra artei universale a fost deopotrivă profundă şi metafizică, astfel încât numele şi creaţia să-i reziste peste ani. De la trecerea lui în nemurire şi până azi, nu este an în care, ori într-o carte, ori într-o revistă, poetul american să nu fie elogiat de critici, eseişti ori poeţi.

citat clasic din Ruben Dario, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste fără sfârşit (va continua...)

Printre porii albaştrii ai mochetei
rup gâtul firimiturilor
cu piciorul
vine sfârşitul lumii...
tunete şi potopuri
va exista oare cineva
să-mi întindă o mână de ajutor
din lemnul de pod
putrezit
sub mocheta
pe care călca Noe
cu arca...
Animalele 2 câte 2
urcau uşa
ca să nu fie ploaie
ca viaţa...

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Grâul e-n floare
Macii
Se chinuiau să îl ţină-n picioare
Gemeau
Trăgeau de umeri
Mustăţile din spic
Înc-un pic
Înc-un pic.

Şi n-au crezut strămoşii
Cum nu credeţi nici voi
Dar truda lor se vede şi astăzi printre noi
Macii sunt roşii!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepasare

Toamna lumii se-ncovoaie
Trist sub ştiri de cataclism
Toamna mea, încă vioaie
Pe sub paşi de pomi cu frunze
’Naintează mereu…
Vioi
Paşii mă poartă pe coarde întinse
Viorile triste
De teamă că le va plezni arcuşul
Suspină.
În grădină un greier hoinar
Iar a încurcat anotimpurile
Ce-i pasă lui că toamna mea e venit?

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâtlejul

Nu nu
Nu-i şi nu-i şi nu-i
de jur împrejur
noaptea-i ochi deschişi
ochi mulţi
nu tu gene, sau streaşini ori pleoape
doar ochi
ce sorb culorile
şi le păstrează-n ei
nedând nimic'napoi
doar un gâtlej
ce tot
înghite tot
jur împrejur.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

vinovăţie

Ce-aţi găsit în podele, voi ochilor?
Întâmplarea face să fiu şi eu om
Cu nebăgări de seamă
Pentru a mia oară
Simt ce-ai simţit tu
Adame.
Tufişuri scorburoase
lărgiţi-vă umbra
întunecoaselor voastre peşteri...
e-atâta’nghesuială între zile,
lumina ce-ajunge la mine-i subţire
tăioasă;
Privire, tu ce-ai de te-ndoi?
Dar tu, umblare vâscoasă?
Strângeţi-mă în braţe frunzelor
Cu umbra voastră.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de r b
Comentează! | Votează! | Copiază!

zbang

zbang, zbang
dă în capăt de uşă
sub platoul gol se ascund intenţii
în mâneca chelnăriţei
ce joacă
fiecare carte a bibliotecii
ascunde mâneci
şi jocuri şi blide şi ...
zbang
bat cuie-n ciocane
buzduganele zmeilor
crăpate, ies dintre file
tiptil pe praf rămân urme
pe coaste de mare
se termnă brusc
şi începe
marea să cadă
în urmă rămâne finul
nisip
al prafului de bibliotecar

[...] Citeşte tot

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 in 1

Of, ce de zâmbet
Petale căzute pe praful de pe masa târzie
tac şi zâmbesc căutându-şi parfumul
Sentimentele îmi stau împraştiate printre cărţile din suflet
Ce dezordine.
Teoreticele idei zâmbesc ironic
Cuvinte alandala ce curg pe chip
Aşteaptă să le şoptească cineva.
Un rânjet amar al îndoielii îşi extrage seva
Şi-mi înmugureşte pe ramuri
Cu mâhnire inima îmi zâmbeşte căutând un zâmbet autentic.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă

Ştiu, sunt unii care se-întreabă: de ce nu mai cânt
cu-aceeaşi senzuală-ardoare, cu-acelaşi fraged elan?
Dar ei n-au sesizat profunda operă-a orei,
lucrarea minuţioasă-a minutului, miracolele-adunate-într-un an.

Sunt un arbore-îmbătrânit care,-atunci când, tinerel, creştea,
murmura melodii suave şi dulci, asemeni brizei care-l alinta –
Dar vremea zâmbetelor adolescentine-a trecut de-acum:
azi îşi cântă furtuna cântecul în inima mea.

poezie de Ruben Dario, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 cerneala tăcută

Ecoul vorbelor tale vibrează şi azi în gurile multora
Şi mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbeşti
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenţia de semne
Încifrată pe scoarţa albă
Constat că încă îţi mai aud glasul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!