vagoane

Dragi ascultători! Veniţi în gara noastră mică! Poftiţi, căci viaţa e-o călătorie: Banale trenuri, vin mereu în gară / Scrâşnind pe şinele de timp uitate / Te îmbulzeşti, să nu rămâi pe-afară / Dar urcă numai cel ce dă din coate!... Aşa e-n trenul vieţii, din păcate! Vă invit şi eu la o călătorie... cu trenul de la ora 14. Sunteţi de acord? Da! Atunci... poftiţi în vagoane! Staţi, staţi aşa... nu vă-mbulziţi!... Ia să vedem, cine dă din coate?... Aha, dumneaei, dumnealui... Bravo! Bravo! Acum sunteţi în vagoane! Căci viaţa e ca un vagon... Poate că nu chiar pentru toţi, ci numai pentru parlamentari. Parlamentul nostru este ca un vagon!... Un vagon... de dormit... Diferenţa este că în vagonul de tren... dorm unii peste alţii. În parlament dorm unii lângă alţii. Şi nu se trezesc decât la casierie! Când îşi ridică leafa: Vorba proverbului: Somnul trece / leafa merge / noi cu drag dormim!

Corneliu Sofronie în Unda veselă, spectacolul "Trenul de la ora 14" (1995)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glumesc de multe ori şi spun că dacă ai şcoala numită România înseamnă că te vei descurca oriunde în lume... Şi e adevărat. Aici parcă e totul mai greu. Mai complicat. Mai încurcat. Ai senzaţia că trebuie să împingi vagoane ca să urneşti ceva... Şi de aici acest sentiment de construcţie pe nisip. O luăm tot timpul de la capăt...

citat din Oana Pellea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul

O locomotivă-n faţă
Trage şapte-opt vagoane,
Înşirate ca pe aţă
Şi unite prin tampoane.

Oameni mulţi şi cu bagaje
Se înghesuie în ele,
Parcă-s nişte personaje
De romane şi nuvele.

Trenul iute-accelerează
Şi alunecă pe şine
Kilometri devorează
Şi e foarte plin de sine.

Nici nu este de mirare
Că se crede important,
Fiindcă pe la mijloc are
Un vagon restaurant.

poezie de Octavian Cocoş (25 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă

Mai singur decât un pusnic din munţi.
El se are pe sine ca pe un fruct tare,
în schimb tu eşti gol, un gol anecoid,
ocupi un spaţiu şi un timp care nu sunt ale tale.
Zilele trec în şirag, ca nişte vagoane,
nu duc la un capăt, nu opresc la un sens.
Orbecăi prin ele tot mai lipsit de putere,
azi şi mâine, ieri şi niciodată se întâmplă fără tine.

poezie de Ramona Zaharia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi tot timpul călătorim cu acest metrou intern care este mintea şi el e mult mai rapid decât metroul extern. Priveşte la gândurile minţii cum priveşti la vagoanele ce trec în viteză, te arunci tu cu capul în ele? Nu, doar le laşi să treacă mai departe. Ei bine, problema apare când unul din aceste vagoane-gând par a opri în staţie şi spun: "Acum vă rugăm, poftiţi în vagoane!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul orb

Inima în formă de pasăre
bătea din aripi...
Îngerul orb îşi putrezea privirea
la umbra unei rugi.
Eu prindeam cărăbuşi în aprilie
şi îi urcam în vagoane
cu destinaţia... mai.
Ciorile spărgeau nuci între linii
la macaz. Mâinile tale
se arcuiau evantai
pe obraz. Fii bun!
ziceai..
fii bun.. ziceai..
şi te urcai
şi te urcai...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borcea spune că are echipă de cinci stele? El poate să spună că are echipă de cinci câini. Eu am echipă de cinci stele. La fel şi Rapid, poate să spună că are echipă de cinci vagoane.

perlă de Gigi Becali
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre mine

Înmuguresc în mine ca-ntr-o gară
Şi mă sugrumă-al roţilor blestem
Şi timpu-n infinituri se măsoară...
Ecou şi taină, repetat te chem.

Au adormit secundele-n vagoane,
Eu dorm ca un recrut pe bănci de lemn,
Valizele cu amintiri sunt goale,
Poartă doar urma vieţii de infern,

În caruselul vieţii o secundă
Mi-a încolţit la tâmplele fierbinţi,
Ne strigă infinitul, oh, ascultă!
Un semn spre începuturi să-mi trimiţi!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăminte

Eram doi bătrâni care-şi vorbeau
despre pierderi şi nemernicie,
despre nuci, castane, în ţiplă păstrate, în
vreme.
Şi mereu se căsca lângă noi un mare gol,
în care puteam să aruncăm orice,
de la linguri până la bărbi şi bastoane,
necuviinţa şi hainele negre,
şi hainele grele.
Cu mâna ta, bătrâne,
striveşte-mi dimineaţa şi trenurile,
cu prea multe vagoane,
şi orice zi în plus,
şi kilometrii.

Mâine o să am două migrene.
Una blândă şi una...
una vrei să o primeşti tu?

poezie de Ancuţa Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spatele vânătorului

După ce a înconjurat pământul
glonţul vânătorului i-a întors spatele...

Sus între cerbii minunaţi
Înstelate coarne
norii urcă mânaţi
în picături de vagoane.
El stă întins cu pândă la pândă
după căpiţa din şoareci de zori
cu capul blând pe prada flămândă
printre fiori.
Aleargă
Aleargă-n sus silabe
îngrozite de pământ
printre tufele schiloade
mă alerg de cel ce sunt.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!