Rugăminte
Eram doi bătrâni care-și vorbeau
despre pierderi și nemernicie,
despre nuci, castane, în țiplă păstrate, în
vreme.
Și mereu se căsca lângă noi un mare gol,
în care puteam să aruncăm orice,
de la linguri până la bărbi și bastoane,
necuviința și hainele negre,
și hainele grele.
Cu mâna ta, bătrâne,
strivește-mi dimineața și trenurile,
cu prea multe vagoane,
și orice zi în plus,
și kilometrii.
Mâine o să am două migrene.
Una blândă și una...
una vrei să o primești tu?
poezie de Ancuța Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vestimentație
- poezii despre trenuri
- poezii despre bătrânețe
- poezii despre viitor
- poezii despre negru
- poezii despre mâini
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
- poezii despre dimineață
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.