trezire

moment de bine - 3

Convergenţele luminilor
dincolo, în adâncul mătăsos, fierbinte, roşu
punctul primordial unde şapte suflete
îşi împlinesc rotundul – doar cu-n ochi
am ajuns aici trecând răsuciri dureroase

ţin ritmul cu şapte sfere, gravităm împreună
în colţul acesta de univers suntem o galaxie
soarelui nostru nu-i ştim vârsta – alb-sidef raza lui
nu avem încă un Pământ, dar la nevoie
îl vom zămisli din atingerea frunţilor

sunt şapte culori, şapte anotimpuri şi tot atâţia
arhangheli
………………………….

m-am trezit, un arlechin în patul meu
o sârmă întinsă între lună şi fereastra mică
întotdeauna mică –
îmi spăl faţa îndelung. oglinda ironic surâde

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire târzie

Arhanghelii-mi zoresc zorile,
haide, băiete, e vremea,
căzut-a balaurul roşu,
vine pulberea verde
peste ţinuturile arse,
ridică-te,
sunt douăzecişicinci de ani
de când dormi,
nu cu versul,
forţa divinităţii e răspunsul,
ia sabia ce se ridică împotriva-ţi!

Îmi îndrept oasele, mărite Gavril,
nu mai suport şederea-mi
cu capul plecat!

poezie de Ion Ţoanţă din Lacrimi Christice (2017)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tonuri

zi de zi zi după zi continui să-mi îndepărtez sufletul
şi deşi pare că am totul sub control
îmi ameninţ existenţa şi fiecare înţelege altceva
în mintea lor sunt un om singur la fel şi dumnezeu
un dumnezeu singur
şi îmi spun usor
nu există trezire
există doar o structură a morţii
un animal pe care-l mişcăm
azi!

poezie de Victor Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Ieri m-am visat pe culmi cu cerbi
Ce-n pante-şi caută culcuşuri
Iar lupi în cete gri veneau
Parcă mânaţi de duhuri

Eu m-am speriat şi am fugit
N-am vrut să văd dezastrul
Şi m-am ascuns sub ram de pin
În loc oprindu-mi pasul

Pe-o stânca-abruptă se-nalţă
Frumoasa mănăstire
Încerc să urc, dar Dumnezeu
Dă ora de trezire...

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Sub lumina lunii dorinta ta suava ma imbraca in tacere
Pe nisipul fin m-alinti adesea cu priviri efemere
Si ma cuprinzi alene cu a tale maini eterne
Invaluind un joc copilaresc inabusit de taine
Imbratisati de ceasuri, de dulci atingeri si soapte fierbinti
Sub albul imaculat al noptii cu sifonate sarutari vesnic ma simti
Si ma inec de-al valului ceas ce suna de trezire
Ramanand in urma doar o amintire.

poezie de Iulia Andreea Tala
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Flămânzii" mioritici

De-o vreme, am primit de ştire,
Că se-ntrevede un nou rost
De care nu se ţine post:
E foamea de îmbogăţire
Ca om de rând, vezi cu uimire,
Că inşi care-un nimic au fost,
În miliarde-au, "adăpost",
Nici gând la plebe de trezire!
Nu vă gândiţi la cei plăpânzi,
Nu ei devin în foame aşii,
Ci alţii, nu atât de blânzi,
Ce spre comori îndreaptă paşii
În ţară, cei mai mari flămânzi,
Sunt de departe... bogătaşii...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea

Durerea-i o chemare,
Durerea-i salvare!
Durerea e un scut!
E viaţă!
E teama de a pierde... viaţa!
E trezire, e chemare!
Te ţine lângă mine... Nemurire,
Până când se va rupe timpul!
Până voi fi una cu pământul,
Sau cu vântul!
Durerea-i dincolo de toate cuvintele!
E.... infinitul!
E începutul!
E completarea vieţii!
E în toate, chiar şi-n stele!
Durerea arde!
Durerea...

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţa tu te întorci întotdeauna

Adierea zorilor, uşoară,
respiră cu gura ta
la capătul străzilor goale.

Lumină gri, ochii tăi sunt
stropii gingaşi ai zorilor
deasupra dealurilor întunecate.

Paşii şi răsuflarea ta,
asemeni vântului în zori,
aburesc casele.

Pietrele, umerii oraşului,
degajă aburi –
tu eşti viaţă, trezire din somn.

Stea pierdută
în lumina zorilor,
susurul zefirului,
cădură, respiraţie –

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

După prânz

După prânz – un pui de somn:
La trezire – două ceşti de ceai.
Ridicând capul,
Văd iarăşi razele soarelui
Căzând pieziş dinspre sud.

Cei fericiţi regretă scurtimea zilei,
Cei trişti abia aşteaptă să scape
De povara unei zile care nu se mai termină.

Dar cei ale căror inimi nu cunosc veselia şi nici tristeţea
Îşi văd liniştiţi de viaţă,
Indiferent de "lungimea" sau de "scurtimea" acesteia.

poezie de Bai Juyi, 772-846, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocaracterizare

De voi scrie vreun poem
Într-o viaţă de visare,
Eu m-aş declara boem,
Alţii mă vor arunca-n uitare.
De voi scrie vreo poveste
De citit la adormire,
Nimănui nu-i dau de veste
C-am visat-o la trezire.
Iar de nu voi vrea să scriu
Niciun vers, nicio poemă,
Gravez scurt, pe-al meu sicriu,
Dan pierdut viaţa boemă.
Mă semnez acum în viaţă,
Dan nicicând poet pe piaţă.

poezie de Dan Marci din Nedumeriri, Volumul 2, Capitolul 2 (2012)
Adăugat de Dan Marcu
Comentează! | Votează! | Copiază!