moment de bine - 3

Convergenţele luminilor
dincolo, în adâncul mătăsos, fierbinte, roşu
punctul primordial unde şapte suflete
îşi împlinesc rotundul – doar cu-n ochi
am ajuns aici trecând răsuciri dureroase

ţin ritmul cu şapte sfere, gravităm împreună
în colţul acesta de univers suntem o galaxie
soarelui nostru nu-i ştim vârsta – alb-sidef raza lui
nu avem încă un Pământ, dar la nevoie
îl vom zămisli din atingerea frunţilor

sunt şapte culori, şapte anotimpuri şi tot atâţia
arhangheli
………………………….

m-am trezit, un arlechin în patul meu
o sârmă întinsă între lună şi fereastra mică
întotdeauna mică –
îmi spăl faţa îndelung. oglinda ironic surâde
«vrei înapoi acolo, nu?!»… desculţ încerc sârma
«nu te teme. vântul te va ţine de mână, hai.
de vei cădea, vei atinge adâncimea ochiului, dacă nu,
vei rămâne al meu şi să ştii
nu-i luna ceea ce-ţi pare
este genunchiul întâiului arhanghel…»

trezire în trezire, adormisem în oglindă şi…
acum mi-e mai bine

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Votează! | Copiază!