tobă

Magie la cabană

Focul arde liniştit în sobă
În cabană suntem doar noi doi
Inima îmi bate ca o tobă
Stăm întinşi pe paturile moi.

Noaptea parcă vine prea grăbită,
Iar ninsoarea tocmai s-a oprit
Văd pe cer o stea, nedesluşită,
Prin fereastra ce s-a aburit.

Camera e plină de magie
Nu vorbim, dar te ating pe mână
Te sărut apoi cu duioşie,
Eşti frumoasă ca o zână bună.

Tu te ghemuieşti la pieptul meu
Ne iubim ca doi îndrăgostiţi
Nu ne vede decât Dumnezeu,
Şi-adormim aşa, înlănţuiţi.

poezie de Octavian Cocoş (4 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul blamează porcul în fel şi chip, îşi insultă semenii cu numele lui, dar e mort după carnea de porc

Un porc, oricât voi îl blamaţi
Şi-oricât veganii-l adoraţi,
Sfârşeşte prin a fi friptură,
Ciorbiţă, supă, tochitură,

Salam, parizer şi cârnaţi
(Şi proaspeţi, dar mulţi afumaţi),
Jumări, slănină şi şorici,
Pateu, chiftele, bacon, mici,

Jambon, cotletul haiducesc,
Ca muşchi file, muşchi ţigănesc,
Scăriţă, şuncă, simplă slană,
Ca tobă, caltaboş, pastramă,

Costiţă, kaizer, lebărvúrşti,
Tocană, musaca, crenvúrşti,
Piftii, sarmale şi untură,
Delicii, toate, pentru gură.

pamflet de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (8 august 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scaiul

Vai, cum s-au precipitat lucrurile!
Te-ai ţinut după mine, o iarnă, scai,
De unde să fi ştiut păcatele mele,
Că minte n-aveai, dar te dădeai crai!

Şi ce mai crai, un crai vestit de tobă...
Neştiutoare m-am lăsat sedusă ca o snoabă,
Cu glas mieros şopteai, că vei fi purtător de robă...
Din doamna mult visată sunt azi o biată roabă.

Vai, ce coşmar! o viaţă am peticit la lucruri,
Pesemne toate-s lăsate de la Dumnezeu!
Craiul de-altădată să n-aibă la pantofi nici tocuri
Eu... roba ce-am visat-o s-o peticesc mereu.

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune la ger

Focul s-a stins demult în sobă
Doar stelele mai ard în cer;
Sângele meu, bătând o tobă,
Cheamă la nuntă flori de ger.

Nu vă miraţi! La nunta mea,
Tocmită cum ce somnul vine,
Din cer mireasa va cădea
Topindu-se la piept la mine.

Gerule, geraşul meu,
Dacă-L vezi pe Dumnezeu,
Spune-I că la nunta mea
S-a topit un fulg de nea;

Semn că primăvara vine
Şi că nu mai cred în tine,
Semn că vara nu-i departe
Şi că nu mai cred în moarte!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec pe bicicleta

medicinală în faţa geamului
atât de deschis spre trilul
arogant al păsărilor trezite să facă
zborul lor de frumuseţe de dimineaţă
pedalez încet cu somnul ce dă să plece
din corp încep atomii să interacţioneze
sângele îmi bate la tâmple o tobă
mi-am adus aminte că exerciţiile fizice
se fac cu muzică hard-rock
mă uit speriat la monitorul bicicletei
distanţa parcursă e mică şi simt oboseala
se instalează după primul kilometru
găsesc citate mobilizatoare în minte
ei îi vine uşor să stea în cutia craniană
nu pedalează niciodată şi toată ziua
adună informaţii şi trimite comenzi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica divinului

Cerul întunecat nori de furtună
O rază străpunge bolta în cer
În jurul nostru fulgeră si tună
Haos se aude muzică un mister

La tobă bate ritmul zeul Neptun
La orgă cântă sufletul bum bum
O inimă ce strigă ritmul este bun
Fără umbrelă îmbrăţişati în drum

Picurii reci nu ne poate despărţi
Dansăm un dans principial usor
Visăm dansînd lejer si controlaţi
De muzica divinului din negru nor

Ne iubim si de iubire ne este dor
Picurii de ploaie pe noi clocotesc
Flacăra iubirii nuanţează un decor
Şi te iubesc picăturile ne ocolesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inhalez

praful lunar cu versuri
cu tot cerul plin cu stele
ascunse sub ploaia ce bate la tobă
pe
pervazul ferestrei îţi vin versurile
moca în cap şi nu faci eforturi mari
teiul înflorit miroase
- n ne
ştire (?!) se clatină în adierea vântului
îţi plouă în cer şi pe pământ
printre picăturile de ploaie
zăreşti un zâmbet roşu a
prins în mreje înmoi condeiul
în lumina ochilor mei
scriu un nume de fată
tai
încerc al nume mai încerc unul
încerc toate numele
le scriu cu albastru poate o să-l ghicesc
trag pe nas praf lunar

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea de Crăciun

Afară e întuneric, ninge şi e ceaţă.
Şi gerul, pe unde trece, totul îngeaţă,
Dar noi stăm în casă şi bunelul colide ne învaţă.
Inimele ne sunt pline de speranţă.

Privim cum arde focul în sobă,
În depărtare se aude cum bate o tobă,
Poate vin colidători şi la noi să ne colinde,
Bunica o candilă la icoane aprinde.

O gutuie stă pe fereastră
Ca o lună într-o noapte albastră,
Mirosul ei pe toţi ne îmbată.
Iată, se aud colindătorii pe la poartă.

Un câine să aude cum latră,
Se duc colindătorii de la a noastră poartă,
Noi ne uităm cum pe cer se arată
Steaua cea de toţi aşteptată.

poezie de Vladimir Potlog (22 decembrie 2015)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am simţit o Înmormântare în Creier

Am simţit o Înmormântare în Creier,
Bocitoare se jeleau neîncetat
Umblând - de colo colo - până când
Şi Judecata mi-au întunecat

Iar când s-au potolit cu toate,
O Slujbă ca o Tobă s-a pornit -
Bătând într-una până ce
Şi Cugetul mi-a amorţit -

Am auzit apoi săltând o Lacră
Pe suflet parcă-mi scârţâiau anume
Cu-aceleaşi Încălţări de Plumb
Spaţiul întreg - a început să sune,

Şi parcă Cerul tot era un Clopot,
O singură Ureche, tot ce era Suflare
Eu şi Tăcerea, ciudată Pereche
Naufragiate aici, solitare

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Ileana Mihai-Ştefănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul votantului veşnic păcălit (în amfibrah)

Nu-i tobă de carte, dar bun e de plisc
Şi fără ca lumea să-i simtă hoţia
Profită că-n ţară e mare prostia
Şi-ajunge alesul pe-naltul său pisc.

Votantul credul, stimulat şi de fisc
Îşi pune ştampila, făcând nebunia
Să-i dea iar puterea, şi-astfel România
Devine o ţară cu-nalt grad de risc.

Apoi cu belciugul ce-l are în nas,
Dar mândru de faptul că e suveran
Zadarnic încearcă să prindă iar glas

Strigându-i că ţara o duce-n Infern:
Doar el l-a votat să devină etern
Pe omul politic mereu mitoman.

sonet de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!