Sonetul votantului veșnic păcălit (în amfibrah)
Nu-i tobă de carte, dar bun e de plisc
Și fără ca lumea să-i simtă hoția
Profită că-n țară e mare prostia
Și-ajunge alesul pe-naltul său pisc.
Votantul credul, stimulat și de fisc
Își pune ștampila, făcând nebunia
Să-i dea iar puterea, și-astfel România
Devine o țară cu-nalt grad de risc.
Apoi cu belciugul ce-l are în nas,
Dar mândru de faptul că e suveran
Zadarnic încearcă să prindă iar glas
Strigându-i că țara o duce-n Infern:
Doar el l-a votat să devină etern
Pe omul politic mereu mitoman.
sonet de Mihai Haivas
Adăugat de Mihai Haivas
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre devenire
- poezii despre votare
- poezii despre religie
- poezii despre păcăleli
- poezii despre prostie
- poezii despre politică
- poezii despre nebunie
- poezii despre mândrie
- poezii despre iad
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.