thomas b. macaulay

Reproş şi faimă

Dacă din miile şi miile de versuri scrise cu mult har
Timpul nu va salva niciunul, să nu-i dai supărării bir,
Iar dacă Timpul va păstra vreun vers, nici nu vei şti măcar:
Nici reproşul şi nici faima nu vor sări peste gard în cimitir.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele rele se fac mai uşor

Înainte ca jumătate din binele pe care plănuiam să-l fac
Să-l fi făcut, zilele bătrâneţii m-au îmbrăcat în promoroacă;
Dacă-aş fi vrut să fac rău, n-aş fi fost ajutat de înger, ci de drac
Şi răul l-aş fi făcut în întregime – şi mi-ar fi rămas şi timp de joacă.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre faimă

Din miile de versuri pe care le-ai scris cu-atâta har,
Dacă Timpul nu va salva niciunul, să-ţi pese cât un fir de ştir,
Iar dacă Timpul va păstra vreun vers, nici nu vei şti măcar:
Nici ocara şi nici faima nu pot sări peste gard în cimitir.

poezie de Thomas Bailey Aldric, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca şi tine, vreau să zbor dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde şi-oraşe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.

poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Novembre

Nu-i soare – nu-i lună pe cerescul crug!
Nu-i dimineaţă – nu-i amiază –
Reperele zilei lipsesc – nu-s zori – şi nici amurg.

Nu-i căldură, nici bucurie, nici aer sănătos,
Nu simt nici un comfort în membre –
Nu-i umbră, nu-i lumină, nici albine nu-s, nici fluture frumos,
Nu-s fructe, nu-s flori, nu-s frunze, nici priveghetori!
Novembre!

poezie de Thomas Hood, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamilton Greene

Am fost singurul copil al lui Frances Harris din Virginia
Şi al lui Thomas Green din Kentucky,
Amândoi de obârşie înalta şi onorabilă.
Părinţilor mei datorez tot ce am devenit,
Judecător, membru al Congresului, lider al Statelor Unite.
De la mama am moştenit
Vivacitatea, imaginaţia şi limba;
De la tata, voinţa, judecata, logica.
Toată onoarea se cuvine lor
Pentru serviciul făcut de mine poporului

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo de mare [Beyond the sea]

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea pleacă colo-n depărtare;
Şi pe-aceeaşi cale vor fugi în zare
Gânduri şi dorinţe, dincolo de mare.

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Trece rândunica veşnic călătoare;
Pasăre frumoasă ce te plimbi sub soare
Aş zbura ca tine dincolo de mare!

Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt doar inimi bune, feţe zâmbitoare;
Dar pe-aici prin preajmă totul trist îmi pare;
Inima mea-i dusă dincolo de mare.

poezie de Thomas Peacock, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O întâlnire ratată

Tu n-ai venit,
Şi Timpul a trecut, iar eu am amorţit.
Dar nu atât că tu n-ai apărut,
Cât mai ales că nu ai reuşit
Să te înduri, aşa cum aş fi vrut,
Să-ţi birui nepăsarea în sfârşit,
Şi am sperat, însă am fost rănit...
Tu n-ai venit.

Nu mă iubeşti,
Şi doar iubirea te face să slujeşti.
Eu am ştiut, nu-i o idee nouă,
Că printre toate faptele divine
Ar fi fost bine ca o oră-două
Să fi venit să te-ntâlneşti cu mine,
Un om zdrobit de timp, să-l linişteşti...
Nu mă iubeşti.

poezie de Thomas Hardy, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Mintea uită o mie de lucruri, bune sau fărădelegi,
De pildă, aniversarea unor războaie sau moartea unor regi,
Îşi aminteşte-n schimb o clipă de perisabilă fericire –
"Era pe la amiezi, lângă clopotniţa din sat, înaltă şi subţire..."

Sau "într-o noapte cu lună plină, în luna mai,
Când un vânt rece bătea prin lanul de grâu bălai
Încreţind obrajii pârâiaşului de dincolo de drum,
Poposind aici şi-a descărcat povara de parfum,

Aromele de pin... scuturând, indolent şi leneş,
Două dintre micile petale-ale unei flori de măceş".

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interiorul e infinit

E primăvară în anul 1827, Beethoven
îşi arborează masca morţii şi-şi ia zborul.

Pietrele se învârt în morile de vânt.
Gâştele sălbatice vin spre nord.

Aici este nordul, aici este Stockholm
regatele de vară şi cocioabele.

Lemnele în şemineul regal
trec de la Atenţie la Pe Loc Repaos.

Liniştea predomină, vaccinarea şi cartofii,
dar zidurile oraşului au o respiraţie greoaie.

Butoaie-privată în palanchine
sunt cărate noaptea spre Podul Nordic.

Pietrele cubice din caldarâm le fac să se clatine.
Domnişoare haimanale domni.

poezie de Thomas Tranströmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!