sun tzu

Am fost şi eu

1. Am fost şi eu copil, ce-i drept.
Aveam şi eu, prieteni strânşi la piept.
Aveam şi eu, vise mari de împlinit.
Aveam şi eu, un timp de neoprit.

2. Aveam şi eu, o fată pentru care să compun.
Aveam şi eu, persoane pe care să le sun.
Aveam şi eu, experienţe de iubire.
Aveam şi eu, ceva legat de tine.

3. Aveam şi eu... dar nu aveam.
Aveam şi eu... dar nu ştiam.
Aveam şi eu... dar nu perfect.
Aveam şi eu... un "eu" defect.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (5 aprilie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eliberarea de gânduri

Mintea rămâne indecisă în marele Vid.
Aici cea mai înaltă cunoaştere este neţărmurită.
Cel care face ca lucrurile să fie aşa cum sunt nu poate fi izolat de lucruri.
Astfel, atunci când vorbim de ‘limite', rămânem închişi în lucruri limitate.
Limita nelimitatului se numeşte ‘plenitudine.'
Nemărginirea a ceea ce este limitat se numeşte ‘vacuum.'
Tao este sursa amândurora.
Dar el însuşi nu este nici plenitudine şi nici vacuum.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunuri şi proprietăţi

Bunurile şi proprietăţile nu au valoare în ochii lui.
El se ţine departe de averi şi de onoruri.
O viaţă lungă nu garantează bucurii,
nici o moarte timpurie prilej pentru mâhnire.
Nu se mândreşte cu succesul, nici eşecul nu-l umileşte.
Dacă-ar avea toată puterea lumii, n-ar păstra-o pentru el.
Dacă-ar cuceri tot ce poate fi cucerit, n-ar reţine nimic pentru el.
Gloria lui constă în a şti că toate lucrurile îşi dau întâlnire în Unul
şi că viaţa şi moartea sunt acelaşi lucru.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obsesie

Obsedat de gălăgie, în nelinişte trăiesc,
Mă calmez, mă enervez, nu-i normal, nu e firesc,
Am fugit de vânt şi ploaie să ies dintr-un anotimp,
Am întârziat devre, e şi am ajuns târziu la timp.

Am ieşit din drame, doamne, chiar şi din minţi mi-am ieşit,
Sun nebun, poet bolnav, psihic am înebunit,
Dorm, visez focuri şi arme, şi cum pierd acest război,
Simt cum mor, simt cum rezist, dar şi morţii sunt eroi.

poezie de Ionela Hondreac (21 iulie 2018)
Adăugat de Ionela Hondreac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impas

Sunt azi ca un câmp
de mărăcini cu cer roşu în fund,
sau ca un cătun părăsit sunt
şi cojit în amurg ca un dâmb.

Doamne, lasă-mă să mă închin ţie,
obiceiul e vechi şi e bun când eşti slab.
Leagănă-mă tu, melancolie,
cu isonul lin şi abia bolnav.

În hotelul de periferie
ce cuminte m-am însingurat.
De pe macatul meu decolorat
moartea să o sun, la sonerie.

Sub fereastră mişună cetatea,
i-aud trecând norodul greu şi des.
De-o goană îmi zbârnâie toată singurătatea
E-n van. Am măsurat şi am ales.

poezie clasică de Ion Vinea (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper că n-ai uitat...

Am sunat la uşă şi am aşteptat...
Ai uitat de mine, sau te-am supărat?
Aveam două cărţi, să îţi dăruiesc,
Că şi mie-mi place, dacă le primesc!

Vei veni la prânz, sau, poate diseară
Să fim împreună, ca odinioară?...
Spune-mi însă dacă, ceva te reţine,
Şi, voi adormi, cu gândul la tine.

De eşti obosit, să te odihneşti.
N-am să te mai sun, până te trezeşti,
Acum te las, am de colindat,
Mâine vii la mine! Sper că n-ai uitat.

poezie de Georgeta Nedelcu din Cenuşa unui suflet!
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc

Vârşa pentru peşti există datorită peştilor.
Odată ce ai prins peştele, vârşa poate fi uitată.

Laţul de prins iepuri există datorită iepurilor.
Odată ce ai prins iepurele, laţul poate fi uitat.

Cuvintele există datorită înţelesului lor.
Odată ce ai prins înţelesul, cuvintele pot fi uitate.

Unde aş putea găsi omul care a uitat cuvintele?
El este cel cu care mi-ar face plăcere să vorbesc.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

v’day

sun la uşă – soneria
îmi dă ton de ocupat
gătit cu noua mea cămaşă
cusută din zeci de maimuţoi de pluş,
iar pe umeri păsări din burete,
în loc de nasturi
crini
ţineam la spate o cutiuţă
frământând-o nerăbdător
să ţi-o ofer
împreună cu
zâmbetul meu tâmp de irezistibil
nu vei şti niciodată
ce aveam în cutiuţă...
mâine e „velantainsdai”
şi voi numi toate
nights-urile
valentinizabilizatoare
ecouri
ecouri tonului acela de ocupat

[...] Citeşte tot

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distrugere & creaţie

Când distrugi, creezi lucruri.
Când creezi, distrugi lucruri.
Lucrurile materiale nu sunt create şi nici distruse.
Finalmente, aceste concepte sunt conectate-într-o unitate.

Numai cei înţelepţi ştiu cunosc aceste lucruri.
Aşa că în loc să dezbateţi acest subiect cu prejudecăţile voastre,
Apropiaţi-vă de el în mod simplu.

Cei care se apropie în mod simplu, doar aplică ideea.
Cei care o aplică, se conectează cu ea.
Cei care se conecteaza cu ea şi-o însuşesc.
Aceasă înţelegere lesne de obţinut nu-i departe.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de mătase

e noapte diafană cu ea mă învelesc
şi-aştept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coşmarul care adânceşte abisul.

e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită şi viaţa o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.

sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar ştiu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naşte versul.

dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!