Noapte de mătase

e noapte diafană cu ea mă învelesc
şi-aştept din steaua mea să vină visul
în lumina dragostei să mă adăpostesc
de coşmarul care adânceşte abisul.

e noapte de mătase cu ea mă răcoresc
gânduri călătoare cuceresc Paradisul
oriunde-s fericită şi viaţa o iubesc
la masa visării mă recheamă scrisul.

sun ploaia de stele astăzi mă mâhnesc
mor lumini astrale, suferă universul
dar ştiu că îngeri steaua mea o păzesc
din strălucirea ei se naşte versul.

dragostea mă inspiră poeme să sădesc
sub cerul albastru le grăbesc progresul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!