Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

sever purcia

Poezii despre sever purcia, pagina 3

Pana de cocoș

În curtea unui gospodar,
Unui măgar șui, așadar,
Cam urâțel și cenușiu
Capricios și-un pic sașiu,
I se puse-odată pata,
Se-ntinse cât îi e poiata,
Întru totul
Făcând pe mortul.
Urlă stăpânul său plenar
Să vină un veterinar,
Care-l frecă c-oțet și paie
Să i se-nmoaie
Și sânge și încheietura
Ca să-i pornească osatura,
Să-nfulece ovăz ori fân,
Să fie, cum a fost, hapsân
Și la băut și la mâncat.
(Mai ponderat la-ncălecat!).
Leacuri să-i dea și de-o comoară,
Doar să nu moară!

[...] Citește tot

fabulă de
Adăugat de Sever PurciaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihaela Banu

Surâsul se statornicea - Tautogramă

Se strâng stihiile spre seară,
Stârnind salbatice scântei.
Subtile spaime se strecoară,
Surpând sfărâmături de stei.

Striviți sub stânci, strigoii sapă,
Spărgând sec, strigătul sever,
Strunind seminția sireapă,
Sub straja scutului stingher.

Sordida soartă sângerase.
Stelar sobor se sustrăgea.
Speranța scâncete schițase.
Surâsul se statornicea.

poezie de din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela BanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Scrisoare din Tabăra Lac Sărat, Brăila (parodie, după G. Coșbuc)

Bunică dragă,
Cartea mea găsească-te în pace.
Pe-aicea-i vremea așa și așa
Și toată lumea zace

Într-un noroi curat murdar.
De-l vezi te-apucă râsul,
Cum mișună copiii-n el
Și viermișorii-ntrânsul.

Dar tu mi-ai zis că ți-ar prii
Să-l pui la-ncheietură,
Ne ținem însă cât putem
De nas dar și de gură.

Puține știm despre noroi
De-i bun, de ne priește.
De-un lucru suntem siguri noi
Miroase de trăznește...

[...] Citește tot

parodie de , după George Coșbuc
Adăugat de Sever PurciaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Sensibilitatea e viață

Să fii sensibil e un lucru mare
Înseamnă c-al tău suflet mai vibrează
În lumea asta neîndurătoare
Care pe omul blând nu-l tolerează.

Nu-i indicat, spun unii cam sever,
Prin suflet să îți treacă toate, toate,
Căci când te bucuri te înalți la cer,
Dar când ești trist cazi într-un fel de moarte.

De-aceea mulți n-au sufletul de gheață,
Însă nici focu-n el nu-l întețesc,
Netulburați, parcă plutesc prin viață,
Dar nu trăiesc, ci supraviețuiesc.

poezie de (27 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nord letargic

Plecați pe balustrada fantasticului bord
Al vechilor trireme, anticii contemplară
Lucind în Ursa-Mică, albastra stea polară
Fixată-n nemișcarea letargicului Nord.

Sub lespezi dăltuite în gustul lor sever,
Sub largile lor pleoape închise pe neant,
Popoare fără număr, pe țărmul celălalt,
Au dus stabilitatea figurilor din cer.

Dar dacă ochii-aceia vreodată s-ar deschide
În veacuri viitoare, privirile stupide
Ar căuta zadarnic, spre-același Nord, Polara.

Zadarnic Salomeea cu ochii-i în migdală
Ar căuta-n langoarea-i de moartă-orientală,
Iar steaua-i confidentă, consolatoarea, clara...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Labiș

Mihail Sadoveanu

Eram într-o pădure uluitor de vie, într-o pădure care șoptea
înăbușit. Și iată că pădurea în iarna, argintie, cu șoapta ei,
mi l-a reamintit.

Izvoarele, sub pânze de gheață, delicate, se legănau la vale,
pe nevăzutul prund, și în lumina sobră, cu pini și nestemate,
cântau unite într-un cor profund.

În zboruri rotunjite, tăiau mari păsări slava; un farmec de
poveste se răsfira sub cer; părea zăpada caldă și moale ca
otava, dar zările sclipeau la fel, sever.

Cu vânturile-n coarne, în goana nebunească, zburau
năvalnic cerbii pe fragedul polei. Era acolo-ntreagă pădurea
românească, și el pășea încet prin iarna ei.
(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tu

Am fost ascultat la geografie.
Trebuia să vorbesc despre munți, ape și păduri.

Profesoara m-a privit sever,
Apoi mi-a cerut să spun lecția.
Dar eu am început să vorbesc despre tine.

Am demonstrat că relieful nu există
decât în noi,
Că râul e iubire,
Că muntele e absolut,
Că pădurile sînt strigăte de dragoste.
Apoi am vrut să-i conving pe ceilalți
Că toate acestea ești tu!
Dar cei din jur au râs,
Iar profesoara mi-a pus 2,
Fără să-și dea seama că și doiul
E tot o pereche,
O pereche de îndrăgostiți,
Care, de fapt, suntem noi [...]

poezie de din În noi e un cer mai adevărat (1984)
Adăugat de MG (Ματθαιο`Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Monosilab de... toamnă sibiană (parodie după George Bacovia)

Toamna la Sibiu
Vine cu alai
Iar.
Încep s-o descriu
Cu un guturai
Clar!
Plopii cei înalți
Frunze pe pământ
Cern
Și-astfel despuiați
Poartă un veșmânt
Tern.
Pe-asfalt și cărări
Frunzele-au format
Stoc,
Zacusca-n cămări
A și căpătat
Loc.
Lângă tomberon
Gunoaiele munți

[...] Citește tot

parodie de , după George Bacovia
Adăugat de Sever PurciaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Estetica urâtului

Arghezi într-o zi s-a apucat,
Nu pentru el, ci mai mult pentru noi,
Să facă versuri greu de egalat
Din bube, mucegaiuri și noroi.

Bacovia, pe care toți îl știu,
Cu plumb și morți adesea ne-a speriat
Chiar dacă el avea un suflet viu
Și nu era atât de deprimat.

Iar geniul Eminescu câteodată
A scris și poezii fără perdea,
Nu pentru c-avea mintea întinată,
Ci doar din bucuria de-a crea.

De-aceea dacă patima mă poartă
Și vreun poem va fi mai grosier,
Pentru c-așa se mai întâmplă-n artă,
Fiți buni și nu mă judecați sever.

poezie de (21 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian CocoșSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nichita Stănescu

O iederă să fii

Mi-ar fi plăcut să fii mai bine-o plantă.
O iederă să fii lângă obrazul meu, sunând,
când reci curenții serii vin în pantă
din cerul rezemat pe-un singur gând.
Să-ți fi știut căldura, lângă coastă,
de frunze tremurând și lucind,
să fie-un singur trunchi secunda noastră
pe două ramuri luna sprijinind.
Și foșnetul orașului, mai altul și mai smuls
ca marea din culoare, jos la diguri,
să fi bătut oprind cu un impuls
stâlpii tăcerii-naintând, nesiguri.
S-aud cu-o frunză, cu o rădăcină,
mi-ar fi plăcut un anotimp sever,
când ultimele ghețuri se dezbină
în ele însele. Și nu au loc și pier.

poezie celebră de din Colindă de inimă
Adăugat de EvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 3 >


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook