separa

Cu putere şi frică

din celebra manta se zăresc fructele
se vând la kilogram,
le prefer pe cele din crâng
sunt mai neumblate şi respiră
în primăvara iesită din umbra iernii
vreau să înţeleg culoarea prematură
care în trap scapă privirii
alternând în stânga şi dreapta variante ale
dorinţei de a dormi,
în faţa gardului ce separă blândeţea
de cioturile pădurii arse,
de crengi îmbătrânite,
refuzul de a crede în păsări,
în ramuri, în vise
dă dreptate timpului să se revolte.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dublu-orb

Procedeul dublu-orb funcţionează.
Tu crezi că mă minţi,
Eu cred că te cred...
Îmi dedublez spiritul
Pentru a putea separa lumina de întuneric
Şi durerea şi lacrima
De acelaşi vis ce are rădăcinile-n mine
Şi revine repetat
Să mă anunţe despre dezastre.
Doar eu sunt linia de fracţie
Ce nu lasă cerul să fuzioneze cu pământul.
Desenez pe irisul injectat cu impresii,
Oglinzi false care să îmi ascundă personalitatea.
Psihologia este în curăţenie generală!
Nu mă mai pot ascunde de mine!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te chem...

Te chem să uzi libertatea părului meu cu parfum de iasomie
Şi să ne reîndrăgostim la izvorul nesecat al iubirii
Te caut, prinţul meu, adierea vântului şi mângâierea timpului Te caut în fiecare seară
Să-mi cânţi la ureche pe voci unduitoare
Eşti visul meu şi poţi să-mi cânti iubirea
Până când moartea ne va separa
Dar şi atunci voi face dragoste cu tine în alt plan
Şi atunci ne vom îmbrăca în ploaia sufletului risipit în nori.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXIV Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă

Smerit te-ador asemeni cu bolta cea nocturnă
O, amforă-a tristeţii, o, mare taciturnă,
Mai scumpă mi-eşti, frumoaso, cu cât mi te strecori
Tu, nopţile podoabă, de-mi pare uneori
Că dinadins, ironic, distanţe-aduni în jur,
Ce braţele-mi separă de-un nesfârşit azur.

M-arunc să dau atacul şi-asaltul meu e-n toi –
Ca pe un leş când viermii se-nverşunează roi –
Şi scumpă mi-e, o fiară, cumplită, nemiloasă,
Chiar şi răceala care te face mai frumoasă.

poezie celebră de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somnul iubirii

Somnul iubirii - zămisleşte
îngeri - îngeri dosnici
... îngeri corciţi
ai unui tărîm - prezis
sau dedus
din sensul cuvintelor
... din indiviza lor
lămurire - în oglindă

... aceeaşi oglindă
o pui - în dreptul ochilor
ca să constaţi
absenţa prezentă
... sau
cum anume - separă
a ei supra-faţă
eul - de această
realitate

[...] Citeşte tot

poezie de Adrian Iscru
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Divulgă-mă iubire, căci nu mai cred în tine,
Separă – mă de toate în cele patru puncte,
Şi lasă să ne spele cu lacrimi cristaline
Imaginile vremii – dorinţele defuncte.

O, tu, iubire arsă, şi arsă rău de soare,
Tu nu mai ai raţiune, tu nu te mai amesteci,
Mă laşi în frig la umbră, nădejdea-n mine moare
Şi mă curtează ura pe care tu o mesteci.

În câmp deschis e jocul, e jocul de cuvinte,
Şi patima-nfruntării din dragostea carnală,
Dar cât e ea de joacă în plus mă mai şi minte;

Zadarnică – aşteptare, săgeata cea banală
Mi – e destinată dară, înfiptă prin morminte.

poezie de Vasile Zamolxeanu (29 septembrie 2010)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reproş

Divulgă-mă iubire, căci nu mai cred în tine,
Separă – mă de toate în cele patru puncte,
Şi lasă să ne spele cu lacrimi cristaline
Imaginile vremii – dorinţele defuncte.

O, tu, iubire arsă, şi arsă rău de soare,
Tu nu mai ai raţiune, tu nu te mai amesteci,
Mă laşi în frig la umbră, nădejdea-n mine moare
Şi mă curtează ura pe care tu o mesteci.

În câmp deschis e jocul, e jocul de cuvinte,
Şi patima-nfruntării din dragostea carnală,
Dar cât e ea de joacă în plus mă mai şi minte;

Zadarnică – aşteptare, săgeata cea banală
Mi – e destinată dară, înfiptă prin morminte.

poezie de Vasile Zamolxeanu (25 iunie 2008)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al şaptelea râu

există şase râuri care separă
infernul de lumea viilor
şi un al şaptelea râu
care-mi izvorăşte de sub tălpi
şi mă poartă spre lumea veşnică
a lucidităţii creatoare
dar râul acesta se întoarce
uneori în amonte
îmi gâdilă uşor tălpile
cât să le ridic
apoi, ca un prestidigitator
îmi intră pe sub piele
şi circulă pe acelaşi drum cu sângele
îmi intră prin creier
prin inimă şi prin plămâni
pentru o clipă se opreşte
lângă sufletul meu trist
ca o salcie plângătoare
şi oftează

poezie de Ionuţ Caragea din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie îngemănată

măiestria separă grâul sfânt de pleavă
cum separ şi eu binele de rău
ce bine că în suflet nu e lavă
să-mi ardă comorile să le arunce-n hău.

e magic cum munţii plămădesc curajul
murmure de izvoare înălţate-n ecou
cascade de cântec conjugând mirajul
cu falnicul Omu spirit de erou.

ce minunate-s cele patru anotimpuri
însoţite de lumini de la stele şi lună
cu soarele iubirii care mângâie chipuri
cu razele speranţei împletite-n cunună.

sunt soră cu glia din străvechi timpuri
divine poveşti ea poate să-mi spună.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De veacuri ne separă aceeaşi noapte

lumea oglinzilor din noi e o lume
de refugiaţi fără identitate în aşteptarea (re)naşterii
o noapte ne înghite încet în negura ei

de fapt nu există depărtare doar sărăcia asta de viaţă
o formă de acceptare a ceea ce nu poate fi întors

un toiag înflorit într-o primăvară imaginară
o groapă care îşi aşteaptă cuminte stăpânul

da aşa e viaţa un pachet de ţigări pe jumătate gol
alteori un nasture căzut de la haina dorului
totul atât de imprevizibil

dar când o frunză îţi va zâmbi în parcul unde te plimbi
o să mă recunoşti?

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!