Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Ionuț Caragea

Al șaptelea râu

există șase râuri care separă
infernul de lumea viilor
și un al șaptelea râu
care-mi izvorăște de sub tălpi
și mă poartă spre lumea veșnică
a lucidității creatoare
dar râul acesta se întoarce
uneori în amonte
îmi gâdilă ușor tălpile
cât să le ridic
apoi, ca un prestidigitator
îmi intră pe sub piele
și circulă pe același drum cu sângele
îmi intră prin creier
prin inimă și prin plămâni
pentru o clipă se oprește
lângă sufletul meu trist
ca o salcie plângătoare
și oftează

poezie de din Umbră lucidă (aprilie 2016)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "In asteptarea pasarii" de Ionuț Caragea este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -67.43- 39.99 lei.

Citate similare

Marin Sorescu

Singur

Mi-e frig în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Toate intemperiile.

Vantul prin a,
Lupii prin b,
Iarna prin c,
Și eu încerc să-mi apăr măcar inima
Cu un titlu mai gros,
Dar ma îngheață frigul care intră
Prin toate literele.

Mi-e urât în cămașa asta
De litere
Prin care intră ușor
Respirația și bătăile inimii.

Prin a,
Prin b,
Prin c,
Alfabetul este plin de mine
Pentru o clipă.

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Trei dinti din fata" de Marin Sorescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -37.00- 29.99 lei.

Pelegrin prin raiul poeziei

descătușez cu versul potențialul meu
poezia mă poartă prin lumea întreagă
îmi transferă fericire și când îmi e greu
pot striga tare - viața îmi e dragă.

las urme pe zăpadă pe diverse alei
avântul mă poartă spre Univers semantic
pe strada speranței plină cu polei
reazem de Cuvânt când cad să mă ridic,

mai sus de nori ca șoimii temerari.
stele din Ursa Mare îmi dau un mesaj
strâng strălucire în globii oculari
iubesc n-am teamă am curaj.

imortalizez în versuri timpii mei solari
pelegrin prin lumea plină de miraj.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

Liber

Curge râul liniștit
Susurând din unde
Iar prin gându-mi răvășit,
Chipul drag pătrunde.

Îmi apare ca atunci
Liniștit și parcă,
Râul unduind prin lunci
Spre visări mă poartă.

Ah, de-aș fi liber ca râul
Să urmez același curs
Să-mi arunc odată dorul,
Ce-i în inimă ascuns.

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Magdalena Dorina Suciu

Tu, poemul meu

Tu, poemul meu, îmi crești sub piele
și îmi cânți în fiecare dimineață
la ora când Dumnezeu
trece prin ochii mei desculț...
Îmi beau cafeaua cu tine
până la ultima înghițitură,
apoi, îmi iei inima în palme
și eu îti sărut buzele,
simțind cum sângele îmi mustește-n cuvinte
ca rugăciunea în călugări,
îmi trezești teii de sub tâmple
într-un râs limpede de copil
și mă înveți cum dansez pe apele
din care îngerii culeg luna.

Tu, poemul meu,
înfiori la fiecare foșnet prin carne,
iar de când timpul nu-și mai trece coasa
prin iarba ta înaltă
nu mai dezbrac rochia de mireasă,
în care mă descompun în păsări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

În altă viață am fost un râu

în altă viață am fost un râu
iubita mea era o salcie
cu dragostea despletită
câteodată frunzele ei
îmi acopereau trupul
câteodată se închidea în sine și plângea
adesea o mângâiam unduitor

într-o zi iubita mea a plecat
în căruța unui lemnar
în locul ei
pe un ciot
se odihnea adesea
o codobatură

eram furios și pentru o vreme
n-am mai privit malurile
până când o femeie necunoscută
privind prin mine pietrele
a vrut afle rostul pământului
și s-a lăsat cadă
ca o pană de codobatură
ca o frunză de salcie

a plutit o vreme
cât m-au ținut brațele
apoi am sărutat-o
și a rămas în voia mării

deseori iubita mea cântă
la miez de noapte
vrăjește pescarii

iar eu întind degetele
prin siajul bărcilor

poezie de din Poezii de dragoste (2010)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Ottilia Ardeleanu

În această culoare de moarte

alb în jurul meu ca o ninsoare blând așezată
acul din braț conduce spre o altfel de lume
pleoapele mi se unesc sub ele circulă un vis cu viteză redusă
mi se pare că intri prin orificiul făcut
în piele îmi organizezi orele care vor mai vină undeva în timp
spațiul se contractă se face așa de mic până dispare
cineva îmi pune o pungă de aer la nas aud gâfâind alerg
spre tine un punct în depărtare arde în pumnul unui soare torid
marea se întoarce spre țărm răzvrătită își cheamă oamenii
atâtea femei de nisip călcate în picioare de singurătate
se expun vieții în colimator trupuri scanate de acest soare imprudent
frământate de uitare ca într-o ilustrată îngălbenită

mi se pare că înoți prin venele mele ca și când m-ai căuta
să-mi spui ceva ce doar inima simte prin sinusoidele aparatului
prin somnul care vrea să mă îndepărteze
prin mirosul sufocant de fluide de resuscitare
printre chipuri de îngeri lumini de sărbătoare
n-am văzut lumea mai strălucitoare ca acum
când deasupra mea este un cer cât o lampă chirurgicală

clipocesc vocile sângele meu face loc unor străini
umble prin el ca prin biblie afle adevărul
ochii lor niște stele aprinse vestească
eu par fiu îngropată în acest alb de var de halat de zăpadă
tu ai ajuns în sfârșit în inima mea și îmi lași un răvaș de iubire
până în timpan îmi strigi sunt aici nu vreau te pierd

marea aduce marinarii pentru toate femeile de nisip uitate
la țărm cineva îmi face respirație gură la gură

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Totul e sa mergi pana la capat" de Ottilia Ardeleanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -20.00- 12.99 lei.

Cosmetizând tristețea

am câștigat prieteni în lumea întreagă
stăm la taifas cu timpul nesfârșit
mereu îmi doresc ca toți înțeleagă
sufletul meu pe care l-am mărturisit.

iubesc viața dar respir prin poezie
minunile lumii sub cununi de raze
circulă prin suflet fluturi de frenezie
pe câmpuri senine dansează zaraze.

am strâns cu prieteni comori de topaze
pe care-am să le duc pe lumea cealaltă
sunt vise și emoții răspândite-n fraze
și ziua și noaptea inima tresaltă.

cosmetizez tristețea se destramă emfaze
și înalt spre soare speranța mea înaltă.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Mă uit

Mă uit peste umăr de o vreme încoace,
Spre lume, spre tine, spre slabe-mi mijloace,
Cu regret, cu candoare, prin raza de soare,
Că meschin îmi e gândul, cât e lumea de mare!

Iar tu nu știi nimic, dar îmi simți tulburarea,
Ca fiara-n pericol, frizånd nemișcarea,
Ascuțindu-și auzul prin lacrimi de sânge,
Așteptând doar taișul din arma ce frânge.

Înțeleptului corb croncănitul dispare,
Grozăvii de blestem prin lumea cea mare.
Lacrimi scurse demult, pe urcuș de abrupturi,
Intre noi o iscare, un pustiu de săruturi...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Caragea

Viața – râul ce izvorăște din inima mea și curge prin capilarele universului cu ochi galactici.

aforism de din Delir cu tremurături de gânduri (2012)
Adăugat de Ionuț CarageaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Dama de roșu - nocturnă vals manea

pentru că deseori se face trist. și uneori, amintirea devine o hartă, pe oglinda care mă străbate de la un capăt, până la lumea cealaltă. busola arată mereu roșu.
pentru că nu mai stau într-un punct. desenez cercuri pe stradă. geometria feminină șerpuieste orice drum frânt. îmbrac în roșu, să mă recunoști.
pentru că muzica lui chopin bate într-un borcan cu vin roșu. îmi scot cuiul din inimă și ea cântă. mușc explozia din piept. cât de dureros, de delicios se vede trecutul prin golul ăsta lățit sângeros, ca prin lup(t)ă. ah, cât de patetic te caut, încă.
pentru că am uitat ceva. poate, of, viața mea. uite cât roșu ai lăsat în urma ta, stângaciule.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ionuț Popa

* * *

Am fost și eu copil,
și visam
în deplina insolență de atunci
vând zboruri păsărilor,
când ele doar încercau,
în același timp,
planteze căderi în sufletul meu
cu târnăcoapele de pliscuri.

"Două aripi la preț de una,
cu tot cu pene,
și permisul de altitudine
valabil până la moarte."

Și pământul îmi fugea de sub tălpi
ca un porc de Ignat, prin ogradă,
când bucățile-mi de inimă
se spânzurau de înălțimile cu ochi.

poezie de (aprilie 2010)
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Liber Amicorum Liviu Pop. Reforma dreptului privat roman in contextul federalismului juridic European" de Ionuț Popa este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la -180.00- 143.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Sufletul pădurii

Mă adâncesc în lumea de mister,
Prin locuri necălcate niciodată,
Luându-mi numai gânduri ca reper
Și-ncrederea, demult verificată.

De liniște, nu pot să mă-nspăimânt,
Iar tot ce văd e plin de frumusețe
Ce pătrunde-asemeni unui cânt
În catedrala plină de tristețe.

Iar cântul inundă, fredonez:
Mi-e greu cred, dar eu, ca prin minune,
Am voce, pricep și... nu visez,
Iar mintea, continui îmi impune.

Îmi văd de drum cântând. Sunt fericit
În lumea care nu înfioară,
Ci atrage, într-un fel tacit,
Spre locuri neștiute în afară.

Ajung la un izvor și mă opresc,
Iar tot ce-aud acum e doar un clipot
Al apei cristaline ce-o privesc
Scurgându-se la vale într-un șipot.

Privesc în jur, e totul ca un vis
Puțin neclar, dar, unele-amănunte
Îmi dau senzația de nedescris
Că locu'-n care sunt e doar o punte

Prin care pot pătrunde, dac-aș vrea
Spre sufletul pădurii seculare
De unde, nu sunt sigur, s-ar putea
Să-mi deslușesc trăiri imaginare

Sau să-mi explic de ce, atunci când cânt
Îmi pare că o voce susține,
Iar frunzele pădurii, fără vânt,
Îmi șuieră acordurile fine

Pe care îmi așez perfect un vers
Din cele care-mi sunt, cumva, dictate.
Deși nu am făcut niciun demers,
Sunt prea ne-singur în singurătate.

Mă simt privit de peste tot, ciudat,
În jurul meu, apar la suprafață
Atâtea lucruri noi. Da, am aflat:
Pădurea are suflet. Este viață.

poezie de din Zece
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

În jocul vieții

Îmi limpezesc sufletul cu oxigenul de dragoste
pe care mi-l insufli clipă de clipă
în fiecare celulă din trup
și uită moară.

Intră cu bucurie în jocul vieții
până ajunge la inimă și-n sânge,
nu se lasă infrântă,
iubirea lipsită de fior ar fi goală
ca o regină fără ecou.

Se strânge în mine și cheamă
dorința revoltată
în gândul care-mi tulbura voința
până la anihilare.

Lumina își caută loc în suflet,
irumpe prin toți porii,
tu privești cu ochi somnoroși
tăcerea nevinovată a nopții
pe care n-o poți suporta.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Marin Moscu

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâșie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le așează
La temelia cetății lui,
Își face acoperiș
Și horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!

poezie de
Adăugat de Marin MoscuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Clepsidra vartejului negru" de Marin Moscu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.97- 15.99 lei.
Daniel Vișan-Dimitriu

Din ceruri, ca un sol

Când îmi șoptesc aducerile-aminte
De vechiul drum,
În lumea lui lăsat,
Ascult, sfios,
Puțin îngândurat,
Și le alint cu tainice cuvinte.

Sunt toate vechi, aceleași de-altădată,
Efectul lor, îl știu, îl știi și tu;
Încerc și azi... Minune!
Dintr-o dată,
Un semn pornit din ceruri,
Îmi căzu

Și nu se sparse-n gânduri de o clipă,
Și nu se rătăci în suflet gol...
E o lumină care se-nfiripă,
Venind ușor,
Trimis de sus,
Ca sol.

- Ești trist, îmi spune, gândul tău e rece,
Din visul tău,
Nimic n-a mai rămas...
Pe vechiul drum,
Poți face un popas,
Apoi, spre veșnicie, te-oi petrece.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioan Petru Culianu

De luni și luni de zile, același vis se repetă: o tânără de o frumusețe suprafirească îmi retează capul cu pletele-i roșcate (operația nu e dureroasă, ci extrem de înspăimântătoare: capul ce se rostogolește conține în el memoria mea și deci o identitate care dispare, fără prea multe remușcări, de altfel), apoi, fărâmițată în mii de imagini, îmi pătrunde în toate ungherele și cotloanele trupului: circulă prin sângele meu, îmi umple toți porii, se aține în carnea și în respirația mea, e prezentă în gândurile mele, înlocuiește tot ce-am iubit în trecut și toate speranțele mele proiectate în viitor.

în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gnozele dualiste ale Occidentului" de Ioan Petru Culianu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -38.48- 28.99 lei.
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Păstrez același crez

Dintre toate durerile cele de suflet sunt grele,
îți seacă izvoarele trupului prin suferință
și respiri cu tristețe aerul.

Multe dezamăgiri mi-au lovit inima,
am ajuns până la refularea dorințelor,
totul mi se pare un blestem
care trebuie îndepărtat de viață,
nu pot fiu umil, nu sunt un sfânt,
în mine păstrez același crez
și multă dragoste.

Sângele îmi poartă prin artere
tot ce-mi înflorește prin gânduri
face sper la tot ce urcă la cer,
și nu se lasă răpus de zădărnicie,
multe obstacole îmi vor sta în drum
și le voi ocoli
chiar începând de azi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Daniel Vișan-Dimitriu

Lacrimile Atlantidei

Mi-e sânge-n cer și-n gândul ce îmi poartă,
În clopote întoarse a potir,
Bucăți de suflet și de viață moartă
Plutind pe lacrimi prefăcute-n mir.

Îmi cântă frunze-n doine destrămate
În zdrențe fluturânde prin copaci
Și-mi șuieră, pe ramuri atârnate,
Atâtea nopți cu ochii triști, buimaci.

Îmi e prea gol în piept și stins ecoul
Pendulei care-mi poartă, ruginit,
Un râu ce și-a încetinit tempoul
În scurgerea prin lutul învechit.

E negru mirul, iar sub el e hăul
Și lumea-ntunecată și fetidă
În care-i leacul ce îngheață răul
Cu lacrimi izvorând din Atlantidă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Wang Wei

Trecând pe lângă templu

În seara asta, cu bastonul lui ușor, se plimbă;
Se oprește la locul unde izvorăște Pârâul Tigrului,
Ne cere ascultăm sunetele muntelui,
Se întoarce apoi acasă, lângă apele clare.
Covoare de flori în nemișcarea însorită.
Ciripit de păsări în adâncul văilor.
Acum el va adăsta pe dealurile pustii.
Vântul prin pini simte atingerea toamnei.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.

Prefer însă filmele care îmi dau adevăruri de care fusesem frustrat. Și filmul de ficțiune care-mi dă asemenea elemente îmi poate deveni preferat! Dar asta se întâmplă mai rar. Filmul e artă de delectare prin vedere, și eu îl prefer pe cel care-mi dă aspecte noi de viață, care mă face cunosc ceva din lumea asta în care am trăit câteva decenii și nu am văzut aproape nimic.

în revista Cinema, nr. 10 (octombrie 1971)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook