separa

Sfârşit de poveste

nu-mi căuta privirea
nu vreau ca-n ochii tăi să-mi oglindesc tristeţea
nici ca tu să ştii tot ce-ai ucis în mine
tot ce începi să pierzi
m-atingi cu mâini străine mereu grăbit să pleci
cuvintele-ţi îngheaţă pe buze
mult prea reci
iubirea mea îţi e povară
prea multe visuri ne separă

poezie de Bianca-Alina Luchescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si daca

Iubesc si amintirea dulce,
Si noaptea care se face zi,
Aici esti in tot si-n toate
Iubitule nu mai rataci.

E grea visarea si dorinta,
Iar timpul ma separa iar
De fiinta ta cea draga mie
Si vremea trece... si nu e totul in zadar.

Te-as astepta o vesnicie,
Chiar daca timpul s-ar sfarsi
Si stiu ca si greseala trece,
De ai motive de-a iubi.

poezie de Ramona Alexandrescu
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

câte chipuri străine vor înnopta pe feţele noastre
şi câte curcubeie ne vor separa
de acum înainte?
vom mulţumi orgoliilor
pentru cât ne-au dispreţuit
surâsurile şi inimile pregătite de lumină?

am făcut bine?
suntem oare liberi atunci când
ne blestemăm cu lacrimi perfecte?

opreşte-mi carnea te rog

sângele meu nu mai are direcţie
s-a oprit în dragostea de tine
şi a amorţit

poezie de Emanuel Pătrăşcioiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul

Dacă ar fi să
gândesc mitologic,
aş zice
că Poiana,
acoperită de rouă
argintie, în zori,
e-o imensă matrice,
matricea unei zeiţe
terestre, ce fruntea-şi ascunde,
sub alcov, în apus,
întinzându-şi picioarele
luminoase spre
Munte.
Îşi separă însoritele
coapse,
ce vibrează,
prelung, îndelung,
precum nişte sinapse,
spre-a primi, în
lăcaşul grăuntelui

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Dorcescu din În Piaţa Centrală (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imperativul edificării

Pământul apucă să-mi ceară
O rană-a drepţii în ce sunt
Şi lumea-mi începe să doară
A dreptate încrustată în pământ.

Adâncul se-aprinde şi zboară
Lumină înaltă cerând
Şi zborul din fumuri coboară,
Cenuşa-n lumină cernând,

Iar cerul senin îşi separă
Misterul divin surâzând
Din ruina ce-apucă să pară
O candelă-n noapte arzând,
Spre lumea închisă afară.

poezie de Ioan Hapca din Reflecţii, traducere de Carol
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire necondiţionată

Oare ce suflet am eu,
De-ncape-n el sufletul tău?
Dar iubirea, cum ne-mpleteşte
Nici nu separă, nici uneşte?

Şi gândul meu cel aiurit,
Ba te-a iubit, ba te-a hulit!
Inima mea bate aşa:
Aş vrea- - n-aş vrea, n-aş vrea – aş vrea!

Când viaţa ca o avalanşă,
Nouă nu ne-a dat nicio şansă,
Am inventat la repezeală,
Iubirea neconvenţională!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere în doi

Nu ştiu ce e timpul,
Poate o trecere în doi,
Când se înjumătăţeşte,
Rămâne doar spaţiul dintre noi.

Nu ştiu sau poate nu am aflat,
Că nu rămânem decât noi,
Să luptăm împotriva lui,
În contratimp sau contraatac.

Trec şi eu o dată cu tine,
Însă, ne separă linii fine.
Viitorul-i limita de sus,
Linia de finish, când ajungem
unde ne-am propus.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne esenţa

Tăcerea visurilor rămâne în memorie.
Mă descompun în celule îmbrăcate în toamnă,
anxietăţi sunt gravate în tălpi,
scanând o depărtare tot mai mare
de orele ce ne separă.

Rămâne esenţa,
revenită mereu ca o îmbrăţişare,
la început ca o mângâiere decolorată,
dar care recuperează speranţa pierdută.

Abandonul cuvintelor distorsionează prejudecăţi
şi timpul îşi aruncă ţipetele
privindu-ne în ochi.
Printre degetele despletite
curg zorii poticniţi în ploaie.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virusul păcatului

S-a ivit din senin riscul de moarte,
timpul trece nepăsător,
izolaţi în case aşteptăm,
să plece de unde a venit.
Viaţa se teme,
totul ne separă înclusiv aerul,
nu trebuie să ne atingem,
cerul, pământul şi ruga
singurele ce ne aduc lumina
ne lasă să o privim pe fereastră.

Doamne, mă întreb,
cine aruncă peste omenire molima?
Sigur nu tu, cred că tot oamenii
risipesc virusul păcatului
când unii au ajuns în culmea orgoliului.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există

Există un timp care se separă.
Unul care ne uneşte
Şi unul care devine alb.
O călătorie de la unul la altul
Pentru o piesă dintr-un cuvânt.
... Sensul silabelor în alb
Devine iarnă între noi,
Legată prin ninsori viscolite.
Am avut un timp pentru a înţelege
Şi un timp pentru a înţelege vremea...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!