semnat

Obiceiuri

Îmi mut carabalâcul des, nu ţin la loc, nu-s un statornic,
Nu cred în lucru, în imobilitate,
C-ar fi păcat să nu cunosc dreptate...
Ce-i rară, atât de rară şi-o ador... atât de dornic.

Îmi plimb ideile printre mulţimi de sameni,
Îmi caut simţ la fel, prietenii
Să mă descarc de vorbe, prin hârtii...
Că-i rar, atât de rar, să întâlneşti om... oameni.

Îmi vând comori, ce tot credeam un bun, palpabil,
Dar mă despart să mă reînnoiesc,
Să nu prind vechi, un iz că ramolesc...
Că-i rar, atât de rar, să rămâi tânăr... stabil.

Îmi tot încerc să-mi mai fructific timpul, zile,
Că şi sămânţă, chiar de am lăsat
Pui, nu-i la fel şi, versul mi-am semnat...
Că-i rar, atât de rar, pe raft... eu, facsimile.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi plâng

Să plâng... destinul meu pierdut?
Să plâng... uitarea ce mă doare?
Ascund cuvântul început
Şi plâng... ce rost oare mai are.

Să plâng... când totul s-ar sfârşi?
Să plâng... când inima îmi bate?
N-am crezut... credeam că-s împlinit...
Şi plâng... când alţii-mi râd în spate.

Să plâng... e starea mea umană,
Să plâng... e-un fenomen uitat.
Eu... n-am ales rasa umană,
Şi plâng... de zestrea ce mi-au dat.

Să plâng... mi-e totul împotrivă,
Să plâng... sunt cereri mai de preţ.
Eu... caut steaua mea divină,
Şi plâng... când totu-i un dispreţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără coşmaruri

Ieri am semnat contract cu noaptea,
să nu-mi trimită vreun coşmar
când se-ameţeşte, stând în bar
până în zori, spre ora-a şaptea.

Deşi părea cam afectată,
n-a zis nimic şi-a consimţit,
apoi, spre stele a clipit
şi a plecat îngândurată.

Am adormit şi am visat
doi îngeraşi mici, dolofani,
ce-n joaca lor de sub castani
întreaga noapte au cântat.

Spre ora şapte m-am trezit
mai odihnită ca oricând
şi noaptea mă privea, tăcând...
Zâmbind, i-am spus:"n-ai obosit?!"

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără coşmaruri

Ieri am semnat contract cu noaptea,
să nu-mi trimită vreun coşmar
când se-ameţeşte, stând în bar
până în zori, spre ora-a şaptea.

Deşi părea cam afectată,
n-a zis nimic şi-a consimţit,
apoi, spre stele a clipit
şi a plecat îngândurată.

Am adormit şi am visat
doi îngeraşi mici, dolofani,
ce-n joaca lor de sub castani
întreaga noapte au cântat.

Spre ora şapte m-am trezit
mai odihnită ca oricând
şi noaptea mă privea, tăcând...
Zâmbind, i-am spus:"n-ai obosit?!"

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divorţ sentimental

Divorţ sentimental

Adulţii din noi de azi şi-au semnat actele de divorţ,
Nu se mai potrivesc.
Cel puţin, aşa ne-au spus doctorii corectitudinii politice.
Tot ei ne-au învăţat să ne aşezăm cu spatele, unul despărţit de celălalt;
Şi stând aşa spate în spate, nu am observat
cum copiii din noi, îşi întindeau disperaţi mâinile,
unul către celălalt...
Dar cine să le culeagă lacrimile? Noi nu am învăţat niciodată să ascultăm cu inima!
Noi eram prea preocupaţi cu semnarea actelor de divorţ,
doar îngerii ascultau cum din locul aripilor,
picura sânge pe podea.
De aceea păşeau desculţi în urma noastră, ca nu cumva să strivească şi ultima picătură de viaţă din noi...
Copiii încă plâng, dar noi nu avem inimi ca să-i ascultăm!

epitaf de Cătălin Varga
Adăugat de catalin_varga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noua pensie aprobată de guvern

Cum vorbesc astăzi prin sat babele clevetitoare,
În sfârşit, s-a aprobat "pensia de fată mare"
De al nostru parlament ce se zbate an de an,
Să ne-aducă, evident, la nivel european;

Şi, cum sunt pensionaţi, bâlbâiţi, cu capul tare,
Chiar peltici, ori... deocheaţi, nu îmi este de mirare
Să aud, creştin sadea, făr' să am o altă vină,
Că şi-o babă poa' să ia pensie c-ar fi virgină!

Nu îi trebuie decât, de la popă o hârtie,
În care să scrie-atât, că pe barba lui o ştie,
Şi nu-ncape îndoiala că ar fi făcut păcat
În figuri, sau mântuială, de când e, cu vr'un bărbat...

Chiar... de ar avea copii, cin' să o mai ia la rost,
Când ştim de la liturghii de un caz ce a mai fost!
Plus, c-un "docoment" semnat, de "Prea Sfântul", fiecare
Ia-n mod cert şi garantat "pensie de fată mare"!

[...] Citeşte tot

poezie satirică de Valeriu Cercel
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghinion

Îţi scriu Julieta din spital,
Lovit de-o cruntă tragedie,
De fel sunt foarte punctual,
Dar iată-s la ortopedie!

Veneam aşa ca de-obicei,
Plin de speranţe deşănţate,
Cu greu, pe frig şi pe polei,
Cu flori, şi cu o scară-n spate.

Nici lună plină nu era,
Şi parcă bănuiam eşecul,
Vazând că-n colţ, pe strada ta,
S-a ars probabil iarăşi becul.

Precum o cârtiţă de orb,
Şi cu miscările confuze,
Urcam pe scară să îţi sorb,
Iubirea de pe-a tale buze.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihna de la capătul drumului

poate că... ştiu. mulţi sunt speriaţi... şi eu sunt
dar asta nu mă poate opri. nimeni nu poate opri timpul în loc
se ştie că orice fenomen are o finalitate.
şi viaţa e tot un fenomen. fenomenal aş putea spune
vezi tineri în jur. nu mai au răbdare
vor totul. repede.
se uită la tine. nu te înţeleg
dar asta e treaba lor. nu trebuie să le explici nimic
nici nu ar avea răbdare să asculte
eu uită că şi tu ai fost ca ei
şi uneori chiar şi tu uiţi
uiţi pentru că acum acum ai mai multă răbdare
şi altă înţelegere a lucrurilor
acum ştii că orice ai face, soare îşi vede de ale lui
nu are nici condică de semnat
nici tramvai de prins
şi nici concediu magnific de organizat
aerul e respirabil sau nu
apa e potabilă sau nu
viaţa e trăibilă sau nu, dar ea,

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar crezi că dragostea, ea însăşi

Chiar crezi ca dragostea, ea însăşi, locuind
În casa asta săracă, din chirpici,
Va dura?
Ne-întâlnim şi, pa, acolo-i poarta:
Tot ce discutăm e despre-acum şi-aici;
Ne comportăm la fel, de despărţire gata;
În ce facem nu-i viitor, nu-i nici trecut.
Deşi ŞTIU cu cine umbli şi te ţii,
Sub pactul nostru subînţeles, tăcut,
Nu spun nimic; cum şi tu prea bine ştii
Cu cine după amiază-am petrecut;
Să fie dragostea un troc, prilej de şotii?

ŞTIU, dar vezi, să crezi că nu ma-m prins te las,
Fiindcă-s femeie de lume şi cu tact,
La ce oră ochii tăi stau aţintiţi pe ceas.

Lipseşte-un sentiment şi nu poţi face pact
Cu omul care eşti – şi vinul rămâne fad şi calp.

[...] Citeşte tot

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un plâns cât toată suferinţa

în ţara care a arestat lumina
oamenii suferă, se ofilesc şi mor
răpuşi de întuneric şi uitare

cuvintele sângerează pe străzi în tăcere
singurătăţile separă oameni de suflete
iar ochii apoşi privesc fără să vadă speranţa

venin. atmosfera e plină de venin
întunericul ne înghite pe rând, nemestecaţi
un şir imens de Iona în burta chitului

preacurvia a mai fost strivită cu foc
şi deşertul încă poartă urma răutăţii scrisă în carne
azi curva sulemenită stă iar pe tron de ocară

fie numele tău şters dintre numele viilor şi morţilor
sămânţa ta fie risipită în cele patru vânturi să nu te mai aduni
nici măcar în cenuşa aducerilor aminte

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!