semana

Floare în spini

Privea in stânga, privea in dreapta
Mirată, ce era ea..
Albine, fluturi o atingeau
Era o ciudăţenie, un monstru

Cerul deasupra se-negură
Speriată se ghemui
Nori cu stropi de găleată
Udau câmpia însetată

In jurul ei se adună apă
Se privi uimită intr-o baltă
Nu semăna cu nici o surată alăturată
Se inroşi ruşinată

Toţi maci au fost albi odată
In lanurile galbene
Se inroşesc privind in apă
Nu te uita in jur, cea mai frumoasă floare

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca să faceţi un poem dadaist

Pentru a face o poezie dadaistă
Luaţi un ziar.
Luaţi o pereche de foarfeci.
Alegeţi din ziar un articol care să aibă lungimea pe care vreţi să o daţi poeziei voastre.
Decupaţi articolul.
Taiaţi cu grijă toate cuvintele care formează respectivul articol şi puneţi toate aceste articole într-un săculeţ.
Agitaţi-l încetişor.
Scoateţi cuvintele unul după altul, dispunându-le în ordinea în care le veţi extrage.
Copiaţi-le cuviincios. Poezia vă va semăna.
Şi iată-vă un scriitor infinit de original şi înzestrat, cu o sensibilitate încântătoare, deşi, se înţelege, neînţeleasă de oamenii vulgari.

poezie celebră de Tristan Tzara din Manifest despre amorul slab şi amorul amar (1920)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infernul trecand

Am auzit infernul
Ca o rupere a unui stejar,
Probabil ca mergea undeva, la o nunta,
Si a trecut pe langa noi,
Am auzit infernul.

Nu semana cu un tropait de herghelie,
Ca v-as spune,
Nu era zgomotos,
Nu era maiestuos,
Parca se rupea un stejar,
Si-n ruptura urma sa se duca
Toate.

Nu era urat, ca v-as spune,
Avea treaba, a trecut, nu mai e.

Am auzit infernul, fiti pregatiti,
La intoarcere
Se va mai auzi o data

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aerul gol

în aerul gol
pot semăna cuvinte pe braţul tău
făcând din el o ramură cu frunze
ultima silabă ţi-o aşez pe buze

pot aduna amiaza din albastru
eliminând aroma ei de posacă toamnă
şi strigătul din frunzele de aramă

pot lega plecările din ochi
de echilibru formelor precare
ale lucrurilor născute în lumină
de mâinile ce se căznesc
s-aducă cerul mai aproape

de dansul surd al ochilor de lună

te voi alege prada gândurilor mele
împodobindu-te ca pe un singur pom

[...] Citeşte tot

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am întâlnit şi român fericit...

Pe stradă trece un român
stăpân
peste sacoşa lui,
sacoşă fluturând ca-n cui,
haihui,
în degetul arătător...
(rămân dator
pentru-omenire
cu următoarea lămurire,
mare scofală)
sacoşa flutura a goală...
vor spune unii că-s deplasat
ori dezaxat,
că-mi este gândul
doar la goliciune,
pervers, lipsit de raţiune...
Bine, accept, deşi nedrept
să zicem că aş fi ratat,
avea-n sacoşă un cârnat,
ceva... rahat,

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Gurău (17 februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirop de păpădie

Într-o zi de sărbătoare
Am fost sus pe,, cuculie"
Ziua în amiaza mare
După flori de păpădie

M-am uitat atent la floare
Semăna cam cu un virus
După care lumea moare
Şi înscrie câte un minus!

M-a cuprins întâi o teamă
Însă mi-am făcut o cruce,
Am s-o fierb de bună seamă,
Fac sirop, orice s-ar zice!

Şi m-am răzbunat pe floare
Ca şi cum era Covidul
Şi am fiert-o la foc mare
Să distrugă,, individul"!

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucruri singure

N-are cum să nu fie frumos oraşul din care vii tu,
de pe o stradă între două uitări.

Acolo se aud nesfîrşite fabrici de umbră
împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele
cum am semăna nisip în pustiu. Noi,
cea mai împlinită văduvă şi cel mai vesel orfan.
Vorbim tăcerilor în case fără drum,
cînd nu iese soarele şi luna mai aşteaptă.
Se-ntunecă cerul de vorbe şi seacă albia sîngelui.

În război există supravieţuitori. În dragoste, nu.

Iar mîinile tale sînt aşa de curate
că poţi spăla apa cu ele...

poezie de Adrian Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ascunde (Fabulă)

Un creştin cică odată
Aşteptând un musafir
A luat nişte vopseau
Să dea peste "coviltir".
Era putred învelişul
Şi murdară căsulia
Cu noroi acoperită
Semăna cumva cu glia.
De ruşine că se vede
Început-a a lucra
Şi noroi şi putrezire
Peste tot acoperea.
Când aproape isprăvit-a
Lucrul care a început
Din departe al său prieten
Iată-l c-a şi apărut.
Dar nu bine poposise,
Se iscă furtună mare
Tot ce omul acoperise
Casă şi fereşti murdare

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sirop de păpădie

Într-o zi de sărbătoare
Am fost sus pe,, cuculie"
Ziua în amiaza mare
După flori de păpădie

M-am uitat atent la floare
Semăna cam cu un virus
După care lumea moare
Şi înscrie câte un minus! 😪

M-a cuprins întâi o teamă
Însă mi-am făcut o cruce,
Am s-o fierb de bună seamă,
Fac sirop, orice s-ar zice! 😉

Şi m-am răzbunat pe floare
Ca şi cum era Covidul
Şi am fiert-o la foc mare
Să distrugă,, individul"!😄

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-aş fi ştiut...

De n-ai fi fost în viaţa mea, iubite,
N-aş fi ştiut ce-i zborul spre înalt,
N-aş fi ştiut ce-s marile ispite
Şi nici noian de fluturi în asalt...

N-aş fi ştiut că-n ochi adânci ca marea
Se-aprind scântei pe irişi de azur,
Că ai furat din cer senin culoarea
Când m-ai cuprins cu braţul împrejur

N-aş fi ştiut cât foc aveai pe buze
De n-ai fi pus, pe-a" mele, flori de mac
Ce semăna cu freamătul de frunze
Când vântul viscoleşte prin copac

N-aş fi ştiut nici dorul ce înseamnă
De nu m-ar duce paşii în pustiu
Când vocea dinăuntru mă îndeamnă
Să te găsesc... Dar unde eşti... nu ştiu...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!