Nu ascunde (Fabulă)
Un creștin cică odată
Așteptând un musafir
A luat niște vopseau
Să dea peste "coviltir".
Era putred învelișul
Și murdară căsulia
Cu noroi acoperită
Semăna cumva cu glia.
De rușine că se vede
Început-a a lucra
Și noroi și putrezire
Peste tot acoperea.
Când aproape isprăvit-a
Lucrul care a început
Din departe al său prieten
Iată-l c-a și apărut.
Dar nu bine poposise,
Se iscă furtună mare
Tot ce omul acoperise
Casă și ferești murdare
Apa a început să spele
Și să deie din nou jos
Care e morala frate:
Nu ascunde de Hristos.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre creștinism, poezii despre început, poezii despre rușine, poezii despre prietenie, poezii despre apă sau poezii despre Iisus Hristos
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.