romantice

Afecţiuni boeme

am prieteni de suflet poeţi visători
ne cunoaştem parcă de o viaţă-ntreagă
îmi dau fericrea sunt ca nişte sori
care-mi luminează soarta ce mi-e dragă.

simt făptura lor stând la masa de scris
aşternând idealuri pe colile albe
trăiesc cu ochi deschişi un magic vis
sentimente supreme sunt diademe-n salbe.

credem în cuvântul răsărit printre stele
credem în iubirea care mereu ne leagă
frăţii de slovă dulce pentru timpuri rele
prin univers poetic literele aleargă.

caldă recunoştinţă alunecă sub piele
fantezii romantice ei ştiu să le-nţeleagă

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele raţiunii

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă
condeiul e o dragoste - inedită afacere
poezia luminii în mine se dezvoltă.

amară-i bătrâneţea nutresc o întoarcere
la vremea tinereţii mereu dezinvoltă
fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

pasiuni romantice sunt în prefacere
cu perfuzii de lumină din celestă boltă
gânduri metamorfozate au o desfacere
în lumea întreagă când nu se revoltă.

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta-voi diseară un trup de femeie

Cânta-voi diseară un trup de femeie
Ce picură-n suflet, sfinţite plăceri
Şi-aruncă-n abisuri a focului cheie
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.

Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranţele-s toate turnate-n pahare
Şi-n braţele vieţii, pica-voi răpus.

Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor şoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care de dor, se usucă,
Şi ochii ce cată, mereu, spre pământ.

Plutirea eternă... îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
In pagini nescrise, cu tine mă scurg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cânta-voi diseară un trup de femeie

Cânta-voi diseară un trup de femeie,
Ce picură-n suflet... sfinţite plăceri
Şi-aruncă-n abisuri a focului cheie,
Păstrând visătoare, iubirea de ieri.

Din boabe de rouă voi face cărare,
Romantice clipe răstorn spre apus,
Speranţele-s toate turnate-n pahare
Şi-n braţele vieţii, pica-voi răpus.

Cânta-voi diseară un trup de nalucă,
A buzelor şoaptă ce arde-n cuvânt,
O inimă care, de dor se usucă
Şi ochii ce cată, mereu, spre pământ.

Plutirea eternă, îmi fulgeră cerul,
De bat orologii la margini de-amurg,
Când vântură vântul nebun, efemerul,
În pagini nescrise, cu tine mă scurg.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit după tine în toamna vieţii

Acum îmi dau seama că ai plecat,
ca un copac ce e tăiat din viaţa lui
şi plâng că tu înapoi nu poţi să mai vii,
la locul nostru de amintiri,
sau să vii la mine să-mi dăruieşti un strop de soare,
cu o crizantemă în mână aducând un iz de toamnă,
să-mi umple inima de romanţe romantice,
cu care m-am obişnuit să trăiesc,
dar nu mai pot, te-ai dus acolo sus,
la judecata Domnului Isus,
ş-acum privesc la apus să văd unde te-ai dus.
Păşesc singură-n toamna vieţii,
p-alei înmiresmate cu parfumul tău
şi vreau să fii din nou lângă mine...

poezie de Eugenia Calancea (13 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de ani...

Ecou de ani se stinge în strigăt de cocori,
Ce tot mai sus, spre ceru-albastru se avântă,
Şi se topeşte precum noaptea se destramă-n zori;
Ca roua e, ce de pe flori încet se zvântă.

Doar amintirile dau ghes, alinător,
Cu umbra unui vis suav din tinereţe,
Ce lasă semne pe răboj, necruţător,
Şi ne răpesc câte ceva din frumuseţe.

Lin, zi de zi şi an de an, se rânduiesc,
Domol ne-ndreaptă paşii spre drumul de vecie,
Şi-n goana iute lacrimi, iată, ne ţâşnesc,
Că tot ce-a fost cândva, păcat, n-o să mai fie...

Dar sufletu-ţi mai este tânăr şi curat,
Chiar dac-a obosit şi uneori, mai geme,
Îşi ia elan şi zboară, şi scrie ne-ncetat,
Pe fila albă-a vieţii romantice poeme...

poezie de Mihai Vîlcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam din poarta casei ...

Priveam din poarta casei fericirea,
Trecând pe strada noastră în galop.
Mi-a aruncat din plinul ei un strop,
Făcându-mă s-ating nemărginirea.

În urma ei venit-a bucuria,
Trecând pe sub fereastra mea, în noapte.
Avut-a timp doar de firave şoapte,
Urmându-şi drumul ei, ca vijelia.

În poarta mea bătut-a şi iubirea,
Cu tot alaiul ei de sentimente
Şi-am împărţit romantice momente,
Până când a fugit, pierzându-şi firea.

În urma lor, târându-se pe cale,
Veneau necazul, boala, neputinţa.
Le-am invitat cu toată cuviinţa
Şi au rămas cu mine, la taclale.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniu la 65 de ani

nu te lăsa ucis de ceea ce iubeşti.
cu siguranţă roata se va întoarce,
undeva la bătrâneţe,
când tot ce ţi-a mai rămas sunt doar o cameră şi câteva pisici
care torc şi te împung cu creştetul capului atunci când se simt în siguranţă
lângă un boşorog care doarme toată ziua şi se îmbată regulat

în adolescenţă mi-a plăcut să dorm, să mă îmbăt
şi, cel mai sinistru, să iubesc.
nu am ascuns niciodată ceea ce simt, doar rataţii fac asta
dacă simţi că trebuie să iasă, las-o la voia ei.
mai bine aşa decât să trăieşti toată viaţa cu defectul ăsta.
nu poţi explica dragostea

uneori ajungi să te plictiseşti
şi când apare de nicăieri, nu ai ce să-i faci,
te fură cu totul.

atunci când vrei linişte,
te fură din nou

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de Cucuiul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniu la 65 de ani

nu te lăsa ucis de ceea ce iubeşti.
cu siguranţă roata se va întoarce,
undeva la bătrâneţe,
când tot ce ţi-a mai rămas sunt doar o cameră şi câteva pisici
care torc şi te împung cu creştetul capului atunci când se simt în siguranţă
lângă un boşorog care doarme toată ziua şi se îmbată regulat.

în adolescenţă mi-a plăcut să dorm, să mă îmbăt
şi, cel mai sinistru, să iubesc.
nu am ascuns niciodată ceea ce simt, doar rataţii fac asta.
dacă simţi că trebuie să iasă, las-o la voia ei.
mai bine aşa decât să trăieşti toată viaţa cu defectul ăsta.
nu poţi explica dragostea.

uneori ajungi să te plictiseşti.
şi când apare de nicăieri, nu ai ce să-i faci,
te fură cu totul.

atunci când vrei linişte,
te fură din nou.

[...] Citeşte tot

poezie de Valentin Chircă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tarziu si se numara anii...

Si norii se cern azi de vise,
E toamna, se numara castanii,
Felinare sant inca aprinse
E tarziu si se numara anii.

Si frunzele cer alinare,
E vantul ce le poarta departe,
E toamna ce le mistuie si care
De verde si trunchi le desparte.

Foi cad si e cerul in flacari,
Si o boare te cutremura-n suflet,
De departe se intorc azi corabii
Si incet se aude un zumzet.

Ne strange azi vantul de-afara,
E toamna si se numara bobocii,
Sant pasii un ropot pe seara,
Si vantul ne-mpresoara, patrunde in suflet,
se tine de sotii.

[...] Citeşte tot

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!