revers

Romantism nocturn, amoros

îmi place să adorm la pieptul tău iubite
şi să visez că ne scăldăm într-o lagună
îndrăgostiţi lulea de stele şi de lună
să memorăm în tihnă momente dezrobite.

să ne iubim în valuri sub un cocotier
bucurii sidefate să scoatem din nisip
o graţie duioasă să apară pe chip
revers al tristeţii din bătrân cartier.

în flux nemărginit să picurăm stropii de rouă
din căuşul palmelor pe buzele uscate
săruturi tandre, mângâieri sofisticate
să ne fie averea, lege curată, nouă.

să mă trezesc apoi în braţele tale
îmbrăţişaţi de raze în ritmuri vitale.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reversul clipei

Stă timpul doar o clipă-n margine de gând
pe un segment vrăjit al curbei directoare,
desprins dintr-un trecut care-a sosit flămând
să-mbrăţişeze-n prag prezentul care moare.

Din margine de vis mă-ntreb nedumerit
de nu cumva s-a rupt, cu clipa ce dispare,
chiar universul sfânt pe care l-am clădit
să te păstrez în gândul meu nemuritoare!...

Dilema timpului mă doare tot mai mult:
- există un revers al clipei trecătoare?...
Când vin regretele în cuget să le-ascult,
nu clipa ce-a trecut mi le aduce oare?!

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp (2020)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Luna se plimbă-n voie cu trena de argint
aşterne pe pământ visări cu mare tihnă
oglindeşte fericirea cu nimbul cel sfânt
e stăpâna legendară pe noaptea de odihnă.

reflectă în lacuri lumina iubitoare
mângâie cu drag natura somnoroasă
veghea ei nesfârşită e edificatoare
regină-n veşnicie magică graţioasă.

îmi vorbeşte duios când am o insomnie
descriind frumos splendori din univers
mă surprinde mereu cu câte-o bucurie
acordată la lumina-i pun patimă în vers.

pătrund tot mai adânc în vraja candrie
fascinaţiei lunii nu i-am găsit revers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe-un munte de patimi

plouă cu mirări şi e potop de lacrimi
scoate la suprafaţă doruri patogene
Golgota din gânduri e munte de patimi
au amorţit în trup puncte eterogene.

pictez fericirea cu zâmbet de flori
cu fluturi care sorb roua petalelor fine
vreau să zugrăvesc pereţii cu stele şi sori
să culeg de pe cer lumini diamantine.

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul mâhnirea
dar parcă raiul meu e stăpânit de zbiri
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.

un infinit de gânduri trimit în univers
speranţe minunate să nu aibă revers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flăcări de dorinţe

mă îngrijesc de flacăra nestinsei iubiri
să ardă în suflet suspinul, mâhnirea
timpul îmbătrânit şi-a ieşit din firi
plimbă ca pe-o nălucă în mine amintirea.

un infinit de vise trimit în univers
la sori şi la stele să ia din strălucire
să simt fericirea să nu aibă revers
ci doar lumini suave să râdă în privire.

dulce povară şi totuşi ce grea
e viaţa mea cu roiuri de dorinţe
flori şi fluturi din dragostea mea
sensibilizează timpul plin de năzuinţe.

mă simt şi eu o floare cu rouă pe obraz
lacrimi devin poeme cu flăcări de extaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna

Toamna s-a înfăşurat
Într-o mantie de foc.
Norii, cerul l-au brăzdat,
Cu figuri l-au desenat,
Echivoc.
Parcă-ntregul univers,
Hârjonindu-se-n balans,
Pe avers, ori pe revers,
Lasă orişice demers
În suspans.
Cad tiptil în hău hapsân
Filele din calendar.
Timpul e al lor stăpân-
I se cuibăresc la sân,
N-au habar!
Soarele s-a micşorat
Şi în jocu-i pueril,
După nori stă gheboşat,
Până vântul i-a luat
La cadril.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt înaripat

noaptea când mă năpădesc gânduri confuze
iar fac disperat apel la steaua mea
întâlnesc poeţii drepte, lucide călăuze
ce-mprospătează timpul pe subtilă reţea.

mărturisiri de veac abandonat de zei
îmbrăţişări de sfinţi ca de sacre icoane
ostaşi care se luptă cu nourii grei
s-apară curcubee pentru triste canoane.

poeţii sunt chei la magic univers
deschid orice poartă, zăvoare topesc
la steaua din care se naşte un vers
mă aplec, mă închin, mă opresc.

pentru drum închis găsesc un revers
fac salt înaripat cu suflu ceresc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum poate cineva...?

Acest gând îi este atribuit lui Voltaire:

Dacă Dumnezeu nu exista, omenirea L-ar fi inventat.
Eu găsesc mai mult adevăr în revers:
Dacă există într-adevăr Dumnezeu, atunci noi ar trebui să-L uităm,
să creştem oameni care vor face bine de dragul bunătăţii,
nu de teamă că vor fi pedepsiţi pentru faptele lor rele.

Cum poate cineva da, cu inima curată, de pomană
unui om sărman când el crede, şi are un interes să creadă,
că acolo sus, în cer, există un Dumnezeu care ţine scorul,
care priveşte în jos şi-l aprobă dând din cap?

poezie clasică de Henrik Pontoppidan din Per cel norocos, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât eşti priveşte peste vreme

la vama unui consens
te străbat în mersul atent
cu timpul prezent zâmbesc în aduceri aminte
iubita mea din drumul unui timp cuminte

nu mă uita în cercul meu de vreme
fără revers spre ieri
la botezul poetului ce se naşte mâine

azi scriu topit în poezie
iubesc metafora din zâmbetul vorbit
cuvânt şi elegie

în noaptea neuitată-n amintiri stă scris la semn
visul împlinit cu veşmânt din răsărit
de poetul dintr-un timp îndrăgostit
la nunta de argint atingerea unor petale
a devenit jurământ

sincere sentimentele noastre

[...] Citeşte tot

poezie de Vali Niţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel karmic

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers
speranţa e un cântec eliberat de karmă
gânduri noi reverberează la faptul divers.

tulburările mă ţin în stare de alarmă
dar revine liniştea cu fiecare vers
credinţa mea-i o stâncă nimic nu o sfarmă
iubirea îmi e pavăză pentru demon pervers.

rugăciuni din suflet disperarea curmă
lumini mă locuiesc în spirit convers
nutresc îndumnezeirea cutezanţa din urmă
ecou al împlinirii fără nici un revers.

credinţa mea-i o stâncă, nimic nu o sfarmă
din doruri şi vise fac scară către univers.

rondel de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!