ramane

A rămâne tânăr mult timp, a rămâne copil chiar, prin spontaneitatea şi dragostea inimii; a păstra - nu în manifestările tale exterioare, ci în adâncul fiinţei tale chiar - ceva uşor, vesel, înaripat, acesta e cel mai bun mijloc de a stăpâni peste viaţa ta, căci ce forţă mai mare este decât tinereţea?

citat clasic din Jean Marie Guyau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

— Cuconu Cilip o poruncit aşa... că nu care cumva să se ducă podul, că ne rămâne moşia tăietă în două. — Aha! vă rămâne moşia tăietă în două! Şi tu, măi Iordache, nu mai poţi de scârbă! Oamenii prinseră a râde. Iordache începu să se scarpine în cap, ca să facă ceva, şi zâmbea şi el, cu obrazu-i mare şi puhav înflorit de băutură.

Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce trebuie noi să învăţăm de-a lungul zilei este să rămânem. Trebuie să te opreşti pentru a putea rămâne, dar rămânerea depăşeşte oprirea. Numai rămânând acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei, mereu prezente în adâncul nostru. Omul care rămâne intră într-un fel de linişte esenţială care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă în profunzimea lui. A rămâne înseamnă a învăţa să asculţi profunzimea. Când rămâneţi, este ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea. Un obstacol este depăşit şi, încet sau subit, te simţi o persoană diferită.

citat clasic din K.G. Durckheim
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seceta

Soarele a băut râul
Valuri străvezii de căldură aduc
Aminte de valurile unui mort
Au rămas bolovanii
Au rămas rădăcinile
Au rămas scheletele albe ale celor înecaţi
Plouă
Cerul s-a înduioşat.
Mâine albia din nou va fi plină
Vor rămâne la fund bolovanii
Vor rămâne la fund rădăcinile
Vor rămâne la fund scheletele albe
ale celor înecaţi
În ochii mei persistă groaza
Când râd va seca din nou
Vor fi aceiaşi bolovani
Vor fi aceleaşi rădăcini,
Vor fi mai multe schelete.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurul meu prieten...

Singurul meu prieten şi oaspete,
este timpul.
Stăm împreună la taifas
şi la masă.
Asta, vreo optzeci de ani şi mai bine.
De la masă, eu mă ridic primul,
el rămâne.
Din viaţă, eu plec primul,
el rămâne. E nemuritor.
Fiindu-mi bun prieten nu-l duşmănesc.
Ferice de el!

poezie de Dumitru Delcă (2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă dau, ce îmi mai rămâne de mâncat? – Egoismul acesta va face din tine un căpcăun. Dacă mănânc, ce mai îmi rămâne de dat? – Dărnicia aceasta va face din tine regele zeilor.

Santideva în Drumul spre lumină
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne-un răspuns pentru toate

rămâne-un răspuns pentru toate
cum grindina-n ţăndări răzbate
şi-nvârte în scrumul din vatră
o roată cu spiţe de piatră

rămâne-un răspuns pentru toate
cum sângele apă nu poate
să curgă din nou în cetate
el curge cu limbă de moarte

şi curge pe străzi şi în pieţe
de parcă-ar voi să vă-nveţe
şi dansul şi viaţa şi moartea
şi pasul acela ciuleandra

rămâne o zi când se-ntoarce
decembre-n poveste şi sparge
zăgazul şi-această minciună
şireată obscură nebună

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ajutor

stradă şi-un colţ de stradă
în umbra colţului...
e urma tocului cui
înfipt
în smoală-piatră topită

soarele topeşte în miros greu
ea siluetă dreaptă îndrăzneaţă
rămâne timidă cu tocul înfipt
în...
asfalt de smoală în colţ de stradă
strigă rănită ajutor
apoi târziu
umbra de colţ o cuprinde
ea strigă ameţită
nimeni nu vine doar umbre se agită
ea rămâne rănită
la colţ de stradă
cu tocul înfipt în smoală topită

[...] Citeşte tot

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa-i aproape

În văzduh plin de lumină,
sub cerul înalt, albastru,
Omenirea se animă
să oprească un dezastru.
În zadar se zbate lumea.
Apocalipsa-i aproape.
De sus ne priveşte luna.
Ne-ar ajuta, dar nu poate.
În Universul infinit,
Tera rămâne pustie.
Tot ce Domnul a clădit,
dispare în veşnicie.
Întunericul se-aşterne,
Totul va rămâne rece,
Intrăm în somnul nopţii eterne,
Viaţa noastră-n moarte trece.

poezie de Dumitru Delcă (15 martie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moment de admiraţie în faţa frumuseţii

chiar dacă timpul se strecoară
ca un hoţ viclean
printre oameni
furând zâmbete şi fericire
tu vei rămâne mereu în sufletul meu
ca o adiere de mare
într-o livadă de portocali înfloriţi

chiar dacă timpul şterge cu nori
toate drumurile cerului
tu vei rămâne mereu firul invizibil
pe care sufletul meu urcă
precum un paing
să-şi coasă pânza
la colţul lunii

chiar dacă timpul mă priveşte
cu ochi de piatră
şi îmi cere cu dobândă
uitarea

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!