rabdarea e amara

Pasc zimbrii în Siberia

Apa Prutului e amară
Miere a fost odată
Lacrimi de zimbri zac îngheţate in Siberia
Mihai, Ştefan, Cuza-şi mai sapă încă odată groapa

La Oituz şi Mărăşesti piepturile s-au dezvelit degeaba
Lupul dacic numai urlă e mut ca o biserică fără cloptniţă
Caută zimbri gropi de oase cu copita
Vânaţi de o roşie ciumă

Doinesc cu jale după Ştefan, Tighina, Cetatea Albă
Papagali noştri se cred vulturi
Se pricep doar să pupe....
Pasc zimbrii în Siberia Basarabiei iarbă amară

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea greu se capată
E chilia-n piatră săpată
Crăpături-n suflet rămasă
Cu palma însângerată

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre suflet

Mult e dulce şi amară
limba ce-o vorbim
nu-i engleză nici maghiară
test despre sublim

Limba ce-o vorbim
Doamne să n-o plângem
nu e doar un schimb
între noi şi îngeri

Doamne să nu plângem
nu-i engleză nici maghiară
ca o pâine-o frângem
mult mai dulce şi amară

Limba ce-o vorbim
test despre sublim

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (29 august 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

bob de rouă amară
în cădere

rupe lanţul inimii.

poezie de Adelaide Budeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşitul răbdării

Răbdarea stinsă de-aşteptări îşi ia biletul spre niciunde...
Se plimbă, fără niciun chef, prin gara vieţii muribunde,
ridică ochii seci, spre mine, fără ranchiună, resemnată,
nemaidorind să mai revină vreodat', dac-ar fi-ntrebată.

Din peticul micuţ de timp, ce îl primise la sosire,
n-a înţeles nimic, nicicând, şi-a strâns doar lacrimi în privire...
Se-ntoarce unde s-a născut, într-un tărâm uitat de vreme,
să îşi îngroape şi necaz, şi ne-mplinire, şi durere...

Răbdarea stinsă de-aşteptare se urcă-n tren, spre nicăieri...
doar cu biletul şi-amintirea, fără bagaj, fără averi...
Gându-i colindă-n vise reci, în miez de noapte adormită,
se înveleşte-n dor de stele şi în răbdare nesfârşită...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea care braţul mi-l reţine
Şi furia ce-mi clocoteşte-n vine
M-alungă, şi, plecând, îi fac plăcere,
Dar în curând i-o voi preface-o-n fiere!

catren de William Shakespeare din piesa de teatru Romeo şi Julieta (1597)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderi

pierd sensuri într-un vechi amurg
de dragul unui joi pierdut
pe frunte săruturi de plumb
le am întipărite

cascadele de ploi aduc
a sunete de tobe
şi umbre într-un dans tribal
aduc a mii de forme

e ceaţă...
mai opacă decât laptele
ce viaţă...
mai amară decât altele

pierdut în întuneric,
seamănă cu mine
busola lui? greşelile...
nicidecum iubire...

[...] Citeşte tot

poezie de Eduard Palade (15 ianuarie 2016)
Adăugat de Eduard Palade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răbdarea cerului furată

La ora x de după x
Cad stelele din cer la fix,
O floare moare şi-ncă una
Când noaptea miluieşte luna.

La ora fix şi-ncă ceva
Nimic nu stă în calea mea,
Pierdut în vise şi în dor
Cu steaua ta în braţe mor.

Surâde lumea natural,
Un înger mângâie un cal
Şi trece prin inima lui
Precum în coaste vechiul cui.

Nu te-ntreba, nu mă-ntreba
O aripă de va bătea,
Voi fi supus sclav al iubirii
Sau un surâs al despărţirii?

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste neîmpărtăşită

Opreşte-te aici;
scrie o poezie amară;
pleacă...
dacă viaţa ar fi atât de simplă.

poezie clasică de Richard Brautigan din 30 iunie, 30 iunie (June 30th, June 30th) (1976), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna amară

cred că am pus de trei ori
sau mai mult
(cât ai tresări peste lunga vară în fierbere
cu o carte de bucate adevărate în cap...)
aceeaşi linguriţă de sare – în mân
care, mai aa
mestecă şi tu, mi-e mâna amară (?!) – armară
cât ai (s)clipi
îngerii,-n ajutor, şi o nară
de cuc: pasărea trece rece (in-di-fe-ren-tă)
acum din cuibul din arbori
direct într-o roabă plină cu trufe
mutante (?!) din care cobor
şi cobori tre
sărind prea sătui de reţetele
noastre... cu degetul supt
până la os – cu capul în spori
sau mai mult: cu
poezia vieţii în-scrisă pe frun
zuliţe de mentă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!