prilej

Fetiţa şi iarna

A ieşit fetiţa afară
Cu obraji trandafirii
Să aştepte iarna-n poartă
Poate iute va veni!

Au trecut câteva ore
Nu mai vine? se întreba
Îngheţase deja bine
Când simţi pe nas ceva...

Îşi atinge blând năsucul
Şi sub mânuşiţa ei
Simte un firişor de apă
Cât grăuntele de mei.

Uite altul! Acum cade
Şi-apoi altul... Sunt o mie!
A sosit, înseamnă, iarna?!
Ce prilej de bucurie!

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus pe cer luceşte o stea

Sus pe cer luceşte o stea,
O privesc şi e a mea,
Este steaua vieţii mele,
Ea luceşte printre stele.

Oare cine mă-ngrijeşte,
Oare cine mă fereşte,
Oare cine mă păzeşte
D cine mă necăjeşte?

Hoinar am fost printre muze,
Prilej ca oamenii să mă acuze,
Viaţa-mi este poezie,
Dar aşa a fost să fie!

Iar când steaua-mi va apune,
De-am făcut rele sau bune,
Pe cine înteresează?
Şi trec anii, se-nserează!

poezie de Toth Arpad din revista "Claviaturi" din Braşov (24 aprilie 2014)
Adăugat de Toth Arpad
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecăciune

Când Adam fu încropit,
Dumnezeu avu ideea,
Unui brand mai reuşit,
Şi atunci făcu... femeia...

De atunci în Lumea mare,
E femeia o minune,
Un prilej de încântare,
Un paner cu fructe bune...

Căci ne dă de toate cele,
E iubirii blând sălaş,
Ne înalţă printre stele,
Şi ne naşte copilaşi...

Mâna-ţi blândă şi uşoară,
Ce mâncare-mi pune-n blid,
O sărut a suta oară,
Şi de trupu-ţi sunt avid...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenadă pentru iubire

iubirea e ca floarea cu mult parfum
o frumuseţe fină ce-atinge absolutul
împrăştiată-n lume pe fiecare drum
amprentează glia până cântă lutul.

iubirea e prilej de veghe ne-ntreruptă
se sincronizează cu natura sublimă
în inimă şi-n suflet duce mereu o luptă
să cucerească stele indiferent de climă.

iubirea străluceşte pe chipuri zâmbitoare
înăbuşe suspinul într-un extaz poetic
se prinde în hore ca-n zi de sărbătoare
se înalţă la ceruri cu sentiment frenetic.

iubirea e liantul dintre pământ şi soare
absoarbe veşnicia cu freamătul genetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunuri şi proprietăţi

Bunurile şi proprietăţile nu au valoare în ochii lui.
El se ţine departe de averi şi de onoruri.
O viaţă lungă nu garantează bucurii,
nici o moarte timpurie prilej pentru mâhnire.
Nu se mândreşte cu succesul, nici eşecul nu-l umileşte.
Dacă-ar avea toată puterea lumii, n-ar păstra-o pentru el.
Dacă-ar cuceri tot ce poate fi cucerit, n-ar reţine nimic pentru el.
Gloria lui constă în a şti că toate lucrurile îşi dau întâlnire în Unul
şi că viaţa şi moartea sunt acelaşi lucru.

poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare eşti!

De ce ne cerţi cu-ntunecarea minţii
Şi laşi durerea-n suflet să pătrundă
Căci nu e loc în lumea asta mare
Tristeţea lacrimilor să-şi ascundă

Albastre umbre, nori de suferinţă
Coboară leneş peste noi şi plouă
Dar Domnul tu aştepţi la noi căinţă
Spre-a ne stropi cu boabe dulci de rouă

Iehova, Soare eşti cu tine-n suflet
Nimic nu ne umbreşte existenţa
Simţim uşor al versurilor umblet
Şi sufletul ne e lumină
Curată a razelor de soare
Şi viaţa noastră e de-a pururi
Prilej de cânt şi sărbătoare.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De seara

La capătul unui surâs culcat se află depozitul de uitare
al acestui întreg care ne împresoară.
să fie memoria un prilej al pietrei, sau faptele oamenilor să fie
un loc al gemetelor noastre lângă timp?

câtă legătură poate să aibă perdeaua de la fereastra mea,
care lasă, dimineaţa, timpul să îmi aducă lumina,
cu spaţiul şi cu nemurirea?

lucrurile pe care eu le cunosc mărturisesc şi altceva
decât propria lor existenţă.

pe tine nu te-am aflat şi te pot asculta vorbindu-mi despre tine.

femeie, limita mea eşti tu.

poezie de Marius Marian Solea
Adăugat de Steliana Stoian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai sunt păduri virgine-n lume

Mai sunt păduri virgine-n lume
Şi-acolo vreau să mergem noi
Şi-n lipsa oricăror cutume
Prin junglă să umblăm doar goi.

Să ne hrănim ca la-nceputuri,
Cu rădăcini şi fructe dulci
Motiv să n-ai, ca să îţi scuturi,
Căpşorul când pe braţ mi-l culci.

Să ne iubim ca la-nceputuri,
De-i vremea bună, vreme rea,
Prilej să ai să mi te bucuri,
Că din priviri ai rămas grea.

Pădurea nu va fi virgină,
Virginitatea n-are rost
Şi numai noi vom fi de vină...
Ne-am dedulcit în zi de post!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostrof

Completaţi cu râvnă carenţele
Din voi existenţe precare
Depăşiţi penuria faptelor bune
Vociferau conştiinţele în plen
Şi munţii cu glas de vulcani
Repetau în vogă strigarea
Voi suflete încă vii
Treziţi-vă dinadins din transă
Deşteptarea şi la gară
Să prindeţi trenul euforiei
De azi de mâine şi de poimâine
Daţi fuga la aeroporturi
Să aflaţi prilej de înălţare
Alergaţi la aerodromuri
Să prindeţi naveta albă
Ce decolează spre azur
Mai departe sau mai aproape
Căutaţi comuniunea cu îngerii
La sol în aer şi în văzduh
Aici acum şi pretutindeni

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (24 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căi de purificare

vorbele sunt flăcări care ard în sine
convingerile-s fulgere fără argumente
conştiinţa timpului mă poartă spre mâine
transform în profeţii zeci de sentimente.

când elanul vieţii scade învăt să sufăr
dar muzica mă poartă pe valuri debordante
prilej de sublimare floare albă de nufăr
nostalgie dulce cu vise-n valuri captivante.

setea de absolut îmi străbate fiinţa
în luptă cu tristeţea cu-a ei întunecime
astâmpărată de izvorul sacru... biruinţa
cale de purificare adânc în profunzime.

convertesc la extaz frica, neputinţa
strângând înţelepciune de la Sfânta Treime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!