prilej

Suflet de vară

Liniştea-i atât de mare,
Că se-aude secerişul,
Simţi pe limbă o dogoare
Acrişoară ca macrişul.

Vara toată ţi se pare
Un prilej de mers la fragi,
Să-ndulceşti aşa dogoare
Jos, la râu, nădejde tragi.

Toţi aleargă după hrană
Doar poetul e sătul;
Ţine mâna pe o rană
Care... cică-i sufletul.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

În zi de iarnă,
tot pe tine vreau să te-ncălzesc
că e ger afară
nu-mi pasă
de alte lucruri
la fel...

Am să trimit in lume solii,
ca să te caute
dorind să întregesc,
o dragoste, un cântec,
un cuplu suplu
omenesc...

Şi poate trecutul mă luminează
din spate,
lăsându-mi umbra să alunece-n viitor,
ori poate distanţa ce ne desparte
e un prilej pentru amor...

poezie de Vlad Claudiu Pruteanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prilej

Unde sunt plecate
şansele de altădată
când se iveau în zori
acum nici la amiază
nu apar de fel
se pot întrezări
câteva după amiază
ca să se rărească
spre seară rătăcesc
să fie şi mai puţine
peste noapte
până vor să apară cândva
zic să mergem înainte
că înainte era mai bine.

poezie de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul beţivului (2)

E înebunit de băutură,
Toarnă berea pe gâtlej,
Deşi e slab ca un gătej,
Un băutor fără măsură.

Soarbe ultima scursură,
Şi se duce val-vârtej,
E înebunit de băutură,
Toarnă berea pe gâtlej.

Şterge cu şervetul bej
Sfânta "cuminecătură"
Şi nu ştie cu ce prilej
În pahar nu-i picătură,

E înebunit de băutură.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul beţivului

E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej,
Deşi e slab ca un gătej
Că-i băutor fără măsură.

Soarbe ultima scursură
Şi se tot duce val-vârtej,
E înebunit de băutură,
Toarnă paharul pe gâtlej.

Şterge cu şervetul bej
Sfânta "cuminecătură",
Dar nu ştie cu ce prilej
În pahar nu-i picătură,

E înebunit de băutură.

rondel de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Prilej la unii de mândrie,
Deşi de alţii e blamată
Fudulă tare se arată
La noi, "mândreţea de prostie"
E-o mare-a ţării avuţie,
Ea pe nedrept e contestată
De orice fiu, de orice tată,
Când le arată simpatie
Şi fi-va iraţional,
Aşa cum e la chel tichia
Ne-am plânge soarta în final
Firesc ne-ar paşte apatia
Iar doliu-ar fi naţional
De ar muri subit, prostia.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un poet necioplit

Am vrut să scriu despre singurăta
Femeii care nu e mărita
Şi-apoi să spun ceva despre bărba
Ce nu îşi pune nicio întreba.

Nu mi-a trecut prin minte să scriu des
Familie, pereche şi-alte ches,
Nu că n-ar fi de mare importan
Sau că nu mi-ar spori cu mult prestan,

Ci, pur şi simplu, dat-am cu picio
La alt prilej de-a nu mai fi necio.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa

Mai departe, mai aproape de centrul
spaţiului,
inima mea se consumă.

Capul meu, ca o flacără de lumânare,
mereu îşi perde ochii fierbinţi
arzând mâinile tale nevăzute.

El îşi hrăneşte lumina
din seninul trunchi
pe pământ şi pe mare.

Minunată pradă şi sprijin
al foamei- pământul -
Minunat prilej de sete - marea.
Flacără înceată, pierzându-şi ochii
mereu fierbinţi,-
arzându-ţi mâinile.

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Obiecte cosmice (1967)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anii copilăriei

Eu mă voi ridica cu multă putere de la pământ
Şi cerul mi se va deschide mai mult ca oricând,
Dorinţa mea e să pot privi senină, cu inima ca un câmp de maci,
Să pot străbate drumul spre o cunoaştere deplină,
Visul să nu-mi poată fi oprit.
Timpul să nu bată într-un orologiu învechit,
Iar viaţa să ne fie prilej de bucurie,
Să ne strige bunica la masă, toţi să ne vedem în casa părintească,
Cu multă bucurie să ne-ntoarcem în anii copilăriei şi ai tinereţii.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărnicuţa de albină

Hărnicuţa de albină,
Cu aripioare de lumină,
Strânge darul florilor
Aurul staminelor.

Hoinărind din floare în floare,
Săruta pe fiecare
Şi-şi trăieşte paşnic viaţa
Harnică de dimineaţa.

Prin suspinul vântului,
Prin cântul pământului.
Natura Mamă o întreabă:
- Nu ţi se urăşte, dragă?

- Nu, măicuţa mea natură,
Căci strâng dulcea băutură
Din potirul florilor
Şi îl dau oamenilor.

[...] Citeşte tot

poezie pentru copii de Mariana Bendou
Adăugat de Mariana Bendou
Comentează! | Votează! | Copiază!