potoli

Am aflat că fericirea este ţesută din lucruri simple, cu firul rezistent al dragostei. Viaţa mi-a predat cea mai valoroasă lecţie: să mă bucur de prezent, să sorb cu nesaţ clipa şi aşa îmi voi putea potoli setea de veşnicie... Să îmi păstrez sufletul viu şi să simt că fericirea are miros proaspăt de ploaie, lacrima cerului spălat de îngeri, culoarea apusului muiat in aur, alintul firelor de iarbă în braţele vântului, şoapte dulci-sărate de mare, cântec de pescăruşi aplaudat de valuri, parfum îmbătător de flori - nestemate ale gingăşiei - roua din zori, cerul încărcat de stele, albastrul viselor, lumina îndrăgostiţilor...

Lavinia Elena Niculicea
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărută-mi gândul

Când simţi că-ţi este dor, sărută-mi gândul,
Ridică-ţi ochii spre albastrul cer
Şi vei simţi cum sufletu-mi stingher
Îl va-ntâlni pe-al tău şi, alinându-l,

Îl va purta în dulce reverie
Spre locul nostru cel secret, din vis,
În care, din eternul cel promis,
Vom mai lua un strop, sau o felie,

Din care, două inimi însetate,
îşi vor mai potoli puţin din dor
sorbind nectar de-atingeri mult-visate
din timpul, pentru-o clipă, iertător.

Priveşte cerul dincolo de nor,
Sărută-mi gândul, şi-ai să uiţi de dor

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iunie

poezie [maxima medie zilnică]

toată căldura de-afară
s-a adunat în trupul meu
ca într-o fabrică de pâine

apoi au luat foc
cuptoarele
apoi şi
grânele şi tot ce s-a mai întins
pe pielea mea

cel care va sări cu apă
nu ar putea
potoli acest sacrilegiu

cel care ar putea
aduce o ploaie colosală

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Goteanschii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prieteni mincinoşi

Pe capul meu ei mâinile şi-au pus,
M-au mângâiat, au îngânat şi un descânt;
Timpul vindecă-orice rană,-au spus,
Şi timpul poate şterge orice jurământ.

Erau blânzi, compătimitori, cei care subtil
Mi-au şoptit atunci pentru-a potoli furtuna,
"Inima care se frânge în april
Se vindecă în luna mai întotdeauna."

O, pe mulţi cu inima cârpită au cunoscut...
Erau nişte bătrâni trăgând din înţelepciune un folos.
Şi le era aşa uşor să facă ce-au făcut,
Să vină şi să mă mintă-atâta de frumos!

Cine mai vrea despre luna mai să spună prostioare
Ar trebui să-întâlnească un suflet mai amar,
Pentru c-abia pe la jumătatea lui iunie, mi se pare,
Inima mea a fost intactă iar.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

Arat-am câmpurile nopţii
Cu dorul înhămat la plug
Şi-n carnea dulce a libertăţii
Am pus scânteia unui rug,

Să ardă nemurirea-n tine,
Eternitatea să te strângă,
S-alergi câmpiile senine
Şi stelele să nu-ţi ajungă,

Să te arunci din cer în mare
Parjolu-n suflet vrând să-l stingi,
Dar setea ce o porţi, în sare
Mai tare-n tine s-o încingi;

Să cauţi ochii-nlăcrimaţi,
Să-ţi potoli setea-n a lor rouă
Şi în iubire-ncarceraţi
Să le dai o lumină nouă;

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că planurile pentru Anul Nou pot începe chiar în prima zi a noului an, nu-i aşa? Din cauză că este o extensie a ajunului Anului Nou, fumătorii sunt deja "bine înfipţi" în rolul lor şi nu se pot opri brusc din acest obicei la bătaia gongului de la miezul nopţii, cu atât de multă nicotină în organism. De asemenea, să menţii o dietă în prima zi a Anului Nou nu este o idee prea bună, deoarece nu poţi mânca raţional, pentru că trebuie să fii liber să consumi cam orice, în orice moment, pentru a-ţi potoli mahmureala. Cred ca ar fi de bun simţ ca planurile să înceapă în mod normal pe 2 ianuarie.

citat din Helen Fielding
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de vis

Am tot mai des insomnii
nu pun pleoapă pe pleoapă
mă asaltează fantezii,
când dau vinul peste cap
chiar îndoit cu apă

Pe bulevard, fete-tsunami,
metafore pe tocuri-cui,
la cote mari mi-i ameţeala
şi nu pot spune nimănui
o, de mi-ar trece sminteala

şi mi s-ar potoli resortul
de a nu fabula prea departe,
îmi vine să-mi rup paşaportul,
asemenea plăceri înseamnă
şi bani... Nu doar trăiri curate

Ăsta-i, în fond, riscul
nesăbuinţei, iată vracu'

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Ilie Zdroba
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O pată pe obrazul istoriei

Auschwitz nu-i o haltă banală,
O gară printre alte gări,
Auschwitz este epicentrul unui cutremur
Care încă zguduie conştiinţa lumii
Vin şi pleacă vizitatori,
Privesc înmărmuriţi
La munţii de oase,
La cuptoarele morţii,
La urmele unui genocid cumplit
Dar nu ştiu dacă şi înţeleg
dimensiunea acelui dezastru
nemaiîntâlnit în istorie.
Din când în când, apar replici
Ivite din neîmplinite răzbunări,
În Europa sau în alte ţări
ura contra noastră nu s-a potolit
Şi poate-n veci nu se va potoli
Noi, care am supravieţuit genocidului,
Suntem priviţi cu suspiciune,
Unii acuzând un truc

[...] Citeşte tot

poezie de Harry Ross din Auschwitz, ţara morţii: eu nu pot să uit şi nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de fior

Dac-ar fi sa-nteleg, cand e clipa sa mor,
M-as ruga la ninsori pentr-un ultim fior,
M-as ruga de ninsori sa ma ninga fatal
Si sa pot sa ajung acest fel de final.

Tot mai dor mi-e, acum, de esente de frig,
Peste-un rau inghetat, catre lume sa strig
Si sa cad in zapezi ca-ntr-o moara de foc
Si nemernicul ger sa ma arda pe loc.

Desentatele veri sunt prea triste si dulci,
Am nevoie de frig, am nevoie de fulgi,
Am nevoie sa pot potoli cu ceva,
Un incendiu pornit dinspre inima mea.

Ma-nsotesc, prin oras, c-un ghetar invalid
Si calduri vor veni sa ne puna la zid,
Dar eu nu mai suport nici femele fierbinti,
Nici pavaje ce duc la iesirea din minti.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ştiam...

Dacă ştiam că mă iubeşti
nu te lăsam să pătimeşti,
credeam că nu mă bagi în seamă,
ca să m-apropii mi-era teamă,
roşeam când te-ntâlneam pe drum,
te ocoleam, ca şi acum!
Dar te-ai oprit în faţa mea,
limba în gură mi-era grea,
mi se uscase cerul gurii,
vrăjindu-ţi năluciri făpturii,
îngăimam vorbe fără sens,
să merg cu tine... dar n-am mers!
Eu mă-ncurcam în vorbărie,
iar tu mi-ai prins la pălărie,
trei spice şi un roşu mac,
doar-doar m-oi face să te plac,
fără să ştii că sunt "legat"
şi n-aş putea să-ţi fiu bărbat,
nici nu-ndrăzneam să te cuprind,
în iarba crudă să te-ntind.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!