O pată pe obrazul istoriei
Auschwitz nu-i o haltă banală,
O gară printre alte gări,
Auschwitz este epicentrul unui cutremur
Care încă zguduie conștiința lumii
Vin și pleacă vizitatori,
Privesc înmărmuriți
La munții de oase,
La cuptoarele morții,
La urmele unui genocid cumplit
Dar nu știu dacă și înțeleg
dimensiunea acelui dezastru
nemaiîntâlnit în istorie.
Din când în când, apar replici
Ivite din neîmplinite răzbunări,
În Europa sau în alte țări
ura contra noastră nu s-a potolit
Și poate-n veci nu se va potoli
Noi, care am supraviețuit genocidului,
Suntem priviți cu suspiciune,
Unii acuzând un truc
Câtă nesimțire, câtă rușine,
Câtă neomenie a rămas
în cărbunii nestinși ai urii!
De unde se vede că magnitudinea Holocaustului
Încă n-a fost corect percepută
Auschwitz n-a fost un episod întâmplător,
Nici trecător,
El rămâne o pată neagră pe obrazul istoriei
Și nimeni, vreodată, nu o va șterge.
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre cutremure, poezii despre țări sau poezii despre cărbune
Citate similare
Uciderea a șase milioane de oameni este cea mai mare crimă comisă în istorie împotriva unui popor lipsit de mijloace de apărare. Aceasta nu se poate ascunde sau uita. Cu tot respectul pentru sensibilitatea unora sau altora, trebuie să povestim în fiecare zi și cu orice ocazie despre sistemul de ucidere în masă a deținuților de la Auschwitz și din alte lagăre. A tăcea înseamnă a aproba, a trata cu indiferență, a ierta. Nu se poate, stimați cititori, nici să aprobăm, nici să înțelegem și cu atât mai puțin să iertăm. Am fost victimele unui masacru cumplit. Istoria trecută, prezentă sau viitoare trebuie să ia act și să spună răspicat celor de acum și celor ce vin după noi, că Holocaustul este o pată de rușine pe obrazul unui veac, care se declara civilizat, și ea nu va putea fi spălată niciodată, în ciuda trecerii timpului sau a negaționiștilor, care răsar din tenebre, luând apărarea unor criminali de cea mai joasă speță.
Harry Ross în Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre superlative
Nu poate exista nicio teologie după Auschwitz, și nicio teologie despre Auschwitz. Pentru că orice am face, suntem pierduți; orice spunem este inadecvat. Nu se poate înțelege evenimentul fără Dumnezeu. Teologia? Știința despre Dumnezeu? Cine sunt eu să îl explic pe Dumnezeu? Unii încearcă. Eu cred că eșuează. Cu toate acestea, este dreptul lor să încerce. După Auschwitz, totul este doar o încercare.
Elie Wiesel în Hope Against Hope
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Câtă frumusețe! Câtă fericire!
Câtă frumusețe îmi arăți
Când cu ochii-n suflet îmi pătrunzi!
Dacă nu te văd, mă simt bucăți;
Câtă frumusețe îmi ascunzi!
Câtă frumusețe îmi oferi
Când cu zâmbetu-ți mă luminezi!
Dacă nu-mi zâmbești, nu am puteri;
Câtă frumusețe îmi păstrezi!
Câtă fericire-mi dai în dar
Când îți văd picioare, gât sau sâni!
Dacă nu le văd, sunt în zadar;
Câtă fericire îmi amâni!
poezie de Marius Robu (13 decembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Subsemnatul dr. Nyiszli Miklos, medic, fost deținut în lagărul de concentrare de la Auschwitz, tatuat cu numărul A 8450, am scris fără patimă, fără nicio exagerare, evitând orice efect de stil și respectând întocmai adevărul această carte despre cele mai întunecate pagini din istoriei omenirii, întrucât mi-a fost dat să fiu martor ocular și să trăiesc sub amenințarea crematoriilor și a rugurilor de la Auschwitz, ale căror flăcări au mistuit milioane de bărbați, femei și copii.
Nyiszli Miklos în Am fost medic la Auschwitz
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă nu învățasem cât de contradictorie este firea omenească; nu știam câtă poză există în sinceritate; câtă josnicie se ascunde în spatele nobleței sau câtă bunătate în spatele viciului.
citat clasic din W. Somerset Maugham
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre contradicții
Când realizezi pentru prima oară ce banal de simplu e ceea ce căutai, te cuprinde un hohot de râs. Câtă agitație, câtă spiritualitate, câtă cunoaștere, cât efort, câtă teorie, câtă practică! Și totul se dovedește în final a fi de o simplitate inimaginabilă.
citat din Marius Cretu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu a făcut Noaptea
Dar El nu-i putea ști pe acei dintre noi
Care-așteaptă-o întreagă zi întunericul
Pentru a simți primele momente de intimitate
Sau pentru a folosi bezna ascunzișului
Ca să blesteme lipsurile zilei.
El, de asemenea, a modelat Soarele...
Și a fost coregraful baletului numit asfințit;
Totuși, n-a anticipat agonia pe care-o va crea spectacolul
Printre acei care consideră ziua trecută o pierdere
Pentru că ea nu le-a adus ceea ce doreau.
Când El a suflat Muzica Lumii...
Intenționa să reverse bucurie pe pământ,
Dar noi nu L-am înțeles și ne-am înfiorat,
Și-am plâns, denunțând melodia
Asta pentru că în sufletele noastre nu se afla frumusețe.
Dumnezeu a răsădit aici iubire...
Și ea crește acolo unde ura pretinde că este casa ei
Sau acolo unde iubirea nu este recunoscută de nimeni.
El a plănuit-o ca pe-un balsam pe rănile inimii;
Dar pe unii dintre noi balsamul nu-i poate atinge și alina
Sau este spălat de sarea lacrimilor,
Sau noi pretindem că n-avem nevoie de ocrotire.
Nu-i de mirare că El nu s-a săturat încă de noi?
poezie de Autor necunoscut - SUA, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ocrotire, poezii despre creaționism sau poezii despre anticipație
Ultim hotar
Sunt la ultimul hotar
Când risipele ce mi-au fost
Revoltă și pradă
Plutesc cununi,
Spre abis de cascadă.
Câtă umilință, câtă trufie
Câtă rabdare mi s-au permis?...
Atâta haos de parcă Dumnezeu
S-a sinucis!
poezie de Virginia Radu Gavrilă (1980)
Adăugat de Virginia Radu Gavrilă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre revoltă, poezii despre prăpăstii sau poezii despre graniță
Nu vă întrebați unde a fost Dumnezeu la Auschwitz, întrebați-vă unde a fost omul! Să uiți, să taci, să fii indiferent la cele din jurul tău, sunt unele din cele mai mari păcate.
citat din Elie Wiesel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Elie Wiesel despre superlative
Când nu voi mai fi
Mă gândesc și la acea zi
Când nu voi mai fi și nici alții
Din cei ce-au supraviețuit morții
De la Auschwitz
Atunci cine va mai povesti
Cine va mai auzi și se va îngrozi?
Desigur copiii, nepoții, urmașii
Celor ce s-au dus în lumea neluminii
Poate ar trebui să scriu un testament
Ca un document, ca o rugăciune sfântă
Pentru a săpa în inima fiecăruia un monument
În memoria celor pieriți
Și un cuvânt în memoria celor
Ce născuți după noi
Să nu uite, să repovestească celor
Ce n-au știut, n-au văzut
Ori n-au cunoscut genocidul
Că el a existat, ca un rug uriaș
Pe care au ars părinții și strămoșii lor
Și să nu admită nimănui de a ne mai scuipa,
A ne denigra
A spune orice cuvânt nesfânt
Despre cei pieriți fără mormânt
Să fie cinstită în veci
Memoria acelor milioane
Exterminate cu nemilă și cruzime
Pentru singura lor vină:
Erau evrei.
poezie de Harry Ross din Auschwitz, țara morții: eu nu pot să uit și nu pot să iert (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre testament sau poezii despre Israel
Altminteri, norodul și la noi în Moldova ca și în alte țări pe care știința nu le-a luminat încă, e foarte plecat spre eres și încă nu s-a curățat desăvârșit de necurăția cea veche, încât se mai închină și acuma în poezii și cântece la nunți, îngropăciuni și alte întâmplări știute, la câțiva zei necunoscuți și care se vede că se trag din idolii cei vechi ai dacilor.
Dimitrie Cantemir în Despre religia moldovenilor
Adăugat de Simona E
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări
Umbrela
Dacă un om trăiește mai multe vieți,
Și nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, și din câte fântâni,
Și câtă apă am cărat,
Ca pentru mii și mii de morți,
Pentru udat, când nu ploua;
Și n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinerețea, nici ea...
Ce se căznește fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credința
Că semănăm foc, dintr-o viață anterioară,
Și că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...
Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar și când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre reîncarnare sau poezii despre Immanuel Kant
Umbrela
Dacă un om trăiește mai multe vieți,
Și nimic din fiecare nu-i deloc întâmplător,
La câtă apă am scos eu, și din câte fântâni,
Și câtă apă am cărat,
Ca pentru mii și mii de morți,
Pentru udat, când nu ploua;
Și n-a plouat mai toată copilăria mea,
Tinerețea, nici ea...
Ce se căznește fudula toamnă
Să-mi picure-n suflet credința
Că semănăm foc, dintr-o viață anterioară,
Și că, dacă ne-am uni destinele, ar fi potop?
Biata de ea, e udă, îmi replic sec în gând!
Face pe filosoafa cu mine, ca toate celelalte...
Eu, asemenea lui Kant, port umbrela după mine
Chiar și când ea se face numai
Că plouă, pentru orice eventualitate...
poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nici nu știu de-a fost un om...
fel de fel de poezii s-au tot scris sau recitit,
fel de fel de poezii au pierit și-au înflorit,
dar nici una nu-i în vers mai ritmată, mai lumină,
cum ne-a scris în timpul său Eminescu, stea divină
și acum ca și atunci, în iubirea-i neclintită,
țara a cântat în rând, dragostea și-a lui iubită
răsfoiesc acum pe rând poeziile-i alese,
câtă patimă a pus pe acest pământ de zestre,
câtă dragoste din el se revărsă și ne cheamă,
când suntem mai abătuți, când iubim, când timpu-i dramă
și cum el a aranjat spațiul, cerul și natura,
de-l citesc mă simt înalt, mi se încleștează gura
nici nu știu de-a fost un om, cred c-a fost un Sfânt din mare,
cred c-a fost rană și pom sau Luceafăr sau chiar Soare,
cred că ne-a fost dăruit să trezească din morminte,
pe cei mulți și prigoniți, astăzi rupți de cele sfinte
și atunci ca și acum versul său ascunde doruri
și de țară și de crâng și de flori și păsări stoluri
trece timpul peste noi și înghite nemurirea,
rând pe rând ne trecem goi în morminte cu iubirea,
numai el rămâne Sfânt și veghează și îndrumă,
mii lăstari ce au crescut, peste văi, prin munți, sub lună
și de sus, din infinit, raza lui încet coboară,
luminează peste timp, ea rămâne să ne doară
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi sau poezii despre ritm
Și nimeni nu va ști câtă singurătate, câtă amărăciune, câtă renunțare se află îndărătul oricărei aparențe de fericire.
Paulo Coelho în Veronika se hotărăște să moară (1998)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecător
Privesc pe geam cum tremură plopii
Un tremur trecător dar groaznic
Sperând să vină acele vremuri
Când soarele va fi iarăși în praznic
Dar răul ține strâns cu dinții
De haina marilor blesteme
Iar norii parcă spun naturii:
- Va trece totul, nu te teme
M-ascund în colțul minții mele
Să uit că încă sunt în viață
S-aprind făclii ca-n alte timpuri
Când lumea nu trăia in ceață.
Sunt trecător cum e Pământul
Bătut de vânturile sorții
Eu voi pleca, el va rămâne
Pe veci, captiv în gheara morții.
poezie de Alin Ojog (17 februarie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nici plăcerea unirii duhului cu trupul n-a rămas
Și nici măcar norocul reînvierii n-a rămas.
Frumoasei cu chip de lună am vrut să-mi deschid sufletul
Dar din tot ce-am dorit să-i spun, nimic nu a rămas.
Întinde mâna ta mică oricărui suflet întristat
Eyvah, sub junghiul tristeții amare nimic n-a rămas.
În duh e bucuria, in dorinți gândul lumii de-apoi
Beție în care te-ai pierdut și nimic n-a rămas.
Ey, paharule, aferim, șterge oglinda inimii
În duhul meu târziu nici măcar plictiseala n-a rămas.
Fuzulî! Ascultă cântecul iubirii și privește
În urma ta nici mângâierea aurului n-a mai rămas.
poezie clasică de Fuzulî din Gazeluri (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai suntem încă vii
Mai suntem încă vii
Să mai răbdăm urgii?
Că peste răul ce l-am adunat
A mai venit un rău neașteptat.
Acest rău numit Covid,
Un virus periculos și perfid,
S-a răspândit ca un blestem
Făcându-ne viața un infern.
O cumplită pandemie se instalează,
Și oamenii se izolează,
Stau in carantine
Și la ei in case.
O, Doamne, câtă suferință
Pe oameni, și câtă neputință,
Când virusu-i doboară!
Și câtă jale,
Când stau la rând să moară
La ATI-n spitle!
Mor oamenii cu sutele și mii
Și mii sunt infectați
În fiecare zi.
Mor doctori și-ajutoare,
Când cu disperare
Încearcă să salveze vieți.
Pe tot cuprinsul țării
Se decretează restricții,
Sunt interzise reuniuni, nunți si festinuri,
Se-nchid școli, biserici și localuri.
Lumea se cufundă
Într-o beznă de mormânt,
Nu mai există viață
Pe acest pământ.
Nu știe nimeni, mâine,
Cum vom arăta.
Nu știe nimeni, mâine,
Ce soartă vom avea.
Mai suntem încă vii
Să mai sperăm
În clipa pe care-o așteptam
Când pe pământ va fi și zi?
poezie de Gheorghe Alionte (17 noiembrie 2020)
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pandemie sau poezii despre interdicții
Nimeni nu poate ști cât este de dulce răzbunarea și cu câtă înfocare poate fi dorită dacă n-a fost el însuși jignit.
Boccaccio în Decameronul
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre coșmaruri, poezii despre calendar sau citate de Ion Minulescu despre calendar