Toate rezultatele despre poluare, pagina 3
După divorț
Nu-s un VIP, nu joc teatru,
Mai reduc, la reluare,
C-o micuță Euro-patru,
Taxele de poluare.
epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi epigrame despre teatru, epigrame despre reluare, epigrame despre poluare, epigrame despre jocuri, epigrame despre divorț sau epigrame despre descreștere
Ceea ce se întâmplă astăzi în cultura românească este o poluare a gramaticii limbii române: vulgaritate, dezmăț... ori așa ceva nu-și are locul pe scenă... poate în spatele blocului, în cartier.
Nicu Constantin în Interviu 2009
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre România
- citate de Nicu Constantin despre România
- citate despre prezent
- citate despre poluare
- citate despre limba română
- citate despre gramatică
- citate despre cultură
- citate de Nicu Constantin despre cultură
O țară "curată"
Peste tot te-mbie un "spectacol" de culoare:
Ambalaje, sticlă și hârtie,
Râd apele că nu au auzit de poluare,
Pe oricine ar tenta atâta "armonie".
epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și epigrame despre râs, epigrame despre hârtie, epigrame despre curățenie sau epigrame despre apă
Poluare
Poluare în suflet și-n aerul respirat,
E mult fum, cuvinte greu de digerat,
Prea mult zgomot și decibeli pe metrul pătrat.
Sufletul se află într-o stare de exploatare,
Înecat în noroi și toxicitate,
Se afundă tot mai mult
și... moare.
Ar trebui să punem filtru pe suflet,
Să cearnă nisipul ce s-a așternut
De la ultima luptă
Dintre rațiune și inimă.
Îl otrăvim cu cuvinte,
Apoi ne întrebăm de ce nu mai simte.
Asfixiat,
într-o permanentă stare de regenerare,
Mulți privesc,
El se sufocă de atâta nepăsare.
Respiră o atmosferă încărcată,
Vorbe ce se-mbibă în suflet,
Ca o pată de cerneală.
[...] Citește tot
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre suflet
- poezii despre fum
- poezii despre cuvinte
- poezii despre salvare
- poezii despre poluare
- poezii despre nisip
- poezii despre moarte
- poezii despre metrologie
- poezii despre lungime
Teama de otravă
Otrăvuri multe lumea rea,
A născocit în mod ingrat
Chiar pentru marele-mpărat,
Ce știm c-Augustus se numea
Și Borgia, prin caznă grea,
Pe mulți i-ar fi "canonizat"
Ca papă, e adevărat,
La otrăvit se pricepea
Azi replică otrava are,
Ea se numește poluare
Mai sunt și "euri", la erori
Ne-mping, căci viața nu e sacră
Pe când la unele nurori,
Otrava se numește soacră.
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre soacre, poezii despre prezent, poezii despre greșeli, poezii despre frică sau poezii despre adevăr
Sonet cazon - epigramatic
Nevrând să se alăture părerii,
Cum că/cantina este poluată -
Emisă de CI-stul lor odată,
Acum bolnav, în brațele durerii,
Cu o reală poftă de mâncare,
S-au adunat cu toții ofițerii
Căci nu au rezistat deloc plăcerii
De-a studia pretinsa poluare.
Le-a fost servit ciolanul cu fasole
Li se băteau calicii pe la gură
Și varza cea murată,-n canțerole...
Subit, să nu se creadă că sunt loaze,
S-au echipat cu masca pe figură...!
Că ordonase comandantul: "gaze!"
sonet epigramatic de Gigi Burlacu din De-a buși(te)lea, Diverse (30 decembrie 2010)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poftă, poezii despre plăcere, poezii despre ofițeri, poezii despre măști, poezii despre mâncare, poezii despre gură, poezii despre epigrame sau poezii despre durere
Rugă pentru planeta Pământ
Rugă pentru Planeta Pământ
(sonet omagial Pământului)
S-a-mbolnăvit Pământul și mă doare
Strigătul încărcat de suferință,
Când văd nepăsare ori neputință
La spectatori privind cum viața moare.
Pe Dumnezeu îl rog să dea sentință
Pentru toți ce îi zdrobesc mădulare,
Grăbindu-i sfârșitul în defrișare,
Ca să-și asume moartea-n consecință.
Să nu pierim de-a lor necugetare,
Luminează-le dram de conștiință
Și dă-le rațiune salvatoare!
În rugă îți aduc recunoștință,
Spre a salva Pământul de poluare,
Când lăcrimează sufletu-n peniță.
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Sonete dedicate, Sonete creștine
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre sfârșit, poezii despre religie, poezii despre recunoștință sau poezii despre planete
Aft
ajungem să nu ne mai spunem nimic
urechile sunt primele care au cedat
atrofiindu-se
insinuăm auzul și
nici măcar vocea interioară
nu le mai străpunge
gurile noastre iminent
vor fi un contur desenat
precum genele fetelor, unghiile false...
întreaga noastră alcătuire va sfârși
călcată-n picioare
strivită de propria-i umbră
umbrele noastre apoi
se vor sugruma unele pe altele până ce
ultimul strop de lumină care le proiectează
va parcurge drumul înapoi cu repeziciune spre
vârsta 10 la puterea -43
până atunci
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vârstă, poezii despre urechi, poezii despre tăcere, poezii despre picioare, poezii despre lumină, poezii despre iubire, poezii despre fete sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Parabolă
Nedumeriți
ne-ntrebăm adeseori cum
de se comprimă timpul
nu ne mai ajunge să-l toarcem
pentru
a citi o carte - fie și de bucate -
a paște caii prin nopți de rouă
cu căpestre de poeme albastre
a-ți lustrui pantofii și bea
ceaiul sălciu
narcotizant
și te enerva pe hidoasa poluare
a rememora copilăria mirificei retine
a bate un cui casnic
și a înșuruba un bec în cerebelul speranței
a te scplda în propriile lacrimi
sau în măruntele bucurii
a te deprinde cu o boală când
alta-ți dă ocol
a merge la stomatolog
[...] Citește tot
poezie de Paul Dogaru din Fotografii voalate (2002)
Adăugat de Paul Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre poezie, poezii despre încălțăminte, poezii despre sânge, poezii despre stomatologie, poezii despre simțuri sau poezii despre rouă
Știu de ce
Eu știu de ce sunt atâtea planete pustii:
Dumnezeu a văzut ce-am făcut Pământului
Și a regretat că l-a populat cu noi;
Celelalte vor rămâne curate,
Pentru sufletele noastre, pentru viața "de dincolo"
Una dintre ele trebuie să fie Raiul:
Fără poluare, fără stress, fără netrebnici...
Iar Iadul trebuie să fie o "gaură neagră" -
Nu cred că a mai sacrificat Dumnezeu
O altă planetă pentru el.
Sau poate Raiuri sunt mai multe...
Așa ar fi și firesc, dacă stăm să ne gândim,
Câți îngeri nu și-au găsit locul pe Pământ!
Sigur mama mea și-a găsit Raiul ei
Și ne privește compătimitor de acolo.
DUMNEZEU A CREAT LUMEA
NOI, AM DITRUS-O!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai, poezii despre îngeri, poezii despre sacrificiu sau poezii despre populație