Sonet cazon - epigramatic

Nevrând să se alăture părerii,
Cum că/cantina este poluată -
Emisă de CI-stul lor odată,
Acum bolnav, în braţele durerii,

Cu o reală poftă de mâncare,
S-au adunat cu toţii – ofiţerii –
Căci nu au rezistat deloc plăcerii
De-a studia pretinsa poluare.

Le-a fost servit ciolanul cu fasole –
Li se băteau calicii pe la gură –
Şi varza cea murată,-n canţerole...

Subit, să nu se creadă că sunt loaze,
S-au echipat cu masca pe figură...!
Că ordonase comandantul: "gaze!"

sonet epigramatic de Gigi Burlacu din De-a buşi(te)lea, Diverse (30 decembrie 2010)
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis neştiut

O clipă doar şi-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut şi au zâmbit
în gânduri, cu mirare
şi fiecare-n drumul lui
a mers şi nu s-a mai gândit
la ochii-albaştri sau căprui
ce i-a privit.

Dar visele au apărut
şi, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiaşi ochi şi, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
şi n-au cerut.

Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi poveşti s-au mai găsit,
cu ei eroi.

În dorul lor ce i-a durut
că nu-şi erau aproape,
erau dorinţe şi-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.

Au suferit şi le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
şi nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezenţa lor.

Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
şi-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârşit
şi numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa s-a păgubit sărmana capră şi de cei doi iezi, da' şi de cumătru-său lupul păgubaşă a rămas, şi păgubaşă să fie! Auzind caprele din vecinătate de una ca aceasta, tare le-a mai părut bine! Şi s-au adunat cu toatele la priveghi şi unde nu s-au aşternut pe mâncare şi pe băute, veselindu-se împreună...

Ion Creangă în Capra cu trei iezi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Progres condiţionat

Cu-n picior în fund -voi spune
Către cei ce nu s-au fript-
Poţi să faci "un pas..." - pe bune -
Doar de... nu rămâne-nfipt!

epigramă de Gigi Burlacu din De-a buşi(te)lea
Adăugat de Gigi Burlacu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De 1 Decembrie, politicienii îi servesc pe cetăţeni cu fasole cu ciolan

Ca în fiecare an,
Servim fasole cu ciolan.
Aşa a fost mereu şi va fi şi la anul,
Noi luăm fasolea şi ei ciolanul.

epigramă de Paul Aelenei din revista "Orizont Cultural XXI"
Adăugat de Paul Aelenei
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Deşteaptă-te române" - Imnul care mobilizează

Iată ce-i de precizat,
Ca să nu mai stăm cu frică:
Mulţi români s-au deşteptat
Şi vor face treabă... mică!

calambur epigramatic de Gigi Burlacu (2013)
Adăugat de gigi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tatăl lor, craiul, s-a însurat cu o crăiasă rea şi hapsână, căreia nu-i erau dragi copiii. Au putut să vadă asta chiar de la început; în palat era petrecere mare şi ei s-au apucat să se joace de-a musafirii; de obicei, când se jucau aşa căpătau o mulţime de prăjituri şi de mere coapte, acum însă crăiasa cea nouă le-a dat o ceaşcă cu nisip şi le-a spus că se pot juca foarte bine şi aşa.

Hans Christian Andersen în Lebedele
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La vederea animalului

S-au bucurat cu toţii la vederea
animalului
au aprins focuri şi au dănţuit
şi s-au beţivit toată noaptea

şi nimeni nu s-a uitat mai îndeaproape
la uriaşul animal
nimeni nu s-a uitat la ochii săi sticloşi
şi la dinţii săi atât de albi
şi la fruntea sa uşor lovită într-o margine
au răcnit acolo toată noaptea şi s-au
destrăbălat şi nu s-au uitat deloc
la cele două braţe subţiri şi la coatele
însângerate şi la genunchii însângeraţi

ei doar s-au bulucit sub steaua nemuritoare
au adus daruri şi le-au presărat pe stânci
au răvăşi cerul cu privirile lor
şi la cele două aripi imense
nici o dată nu s-au uitat

poezie de Matei Vişniec din Oraşul cu un singur locuitor (2004)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În natură-i grea tăcere...

În natură-i grea tăcere:
Păsările au muţit,
Şi în tainică durere
Florile s-au veştejit.

Căci o veste mult amară
Le-a adus al tomnei vânt,
Le-a şoptit, că se coboră
Trista iarnă pe pământ.

Arborii plini de mâhnire
Mişcă vârful lor uscat;
Mii de corbi, la cruda ştire,
De pe crengi s-au ridicat.

Apoi cerul se-nălbeşte,
Şi încet, încet din nori
Cade neaua şi-nveleşte
Frunze morte, morte flori.

Tot, ce-a fost în lume viaţă,
Ce-a fost dulce în trecut,
Sub linţoliul cel de ghiaţă,
Ca un vis a dispărut.

poezie de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daxos: Am văzut cum navele lor au fost zdrobite de stânci. Cum poate fi posibil aşa ceva?
Stelios: Nu am văzut decât o parte din numeroasa armată a lui Xerxes.
Daxos: Nu putem sfârşi victorioşi. De ce zâmbeşti?
Stelios: M-am luptat de nenumărate ori, dar nu am întâlnit până acum vreun adversar care să mă facă să mă bucur de ceea ce noi, spartanii, numim "o moarte frumoasă". Nu îmi rămâne decât să sper că, odată ce toţi războinicii măreţi ai lumii s-au adunat aici, printre ei se află unul care mă poate ajuta.

replici din filmul artistic 300 - Eroii de la Termopile
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scribul actual

E maestru-n tastatură,
Agramat şi bun de gură;
Caligrafic - îl deplâng -
Scrie cu piciorul... stâng!

epigramă de Gigi Burlacu din Concursul "Unde nu e cap, e vai de picioare" (februarie 2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciorbă de fasole cu plămân afumat

nu bine i-a servit chelnerul
poetului în
fometat ciorba de fasole boabe-boabe
nu bine a dat
el cu lingura prin strachina de lut cucuteni (?!)
când vântul
schimbării la maţe i-a aprins o ţigară – cu
simţurile as
cuţite a compus chiar atunci
o poezie cal
dă pe şerveţelul de şters
o gură amar
ă, amară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde vine certitudinea matematică? Nu-i decât o slabă certitudine relativă, dar este cea mai absolută dintre certitudinile relative pe care omul le-a putut atinge. Ea vine de acolo că în matematică noi simţim mai bine ca oriunde limitele valabilităţii procedeelor noastre de cercetare şi a concluziilor noastre. Punând într-o cuşcă un leu şi un iepure, nimeni nu va putea spune că 1+1=2. Aşa că, aritmetica se aplică numai când se aplică, dar atunci se aplică întotdeauna în cazul în care noi o aplicăm, căci în celelalte nici nu ne vine tentaţia de a o aplica. La fel se petrece şi cu capitolele din matematica superioară; îndată ce s-au constituit definitiv nu ne mai înşelăm asupra limitelor aplicaţiilor lor sau, cel puţin, dacă ne înşelăm, constatăm repede greşeala şi suntem cu toţii de acord asupra ei, deşi atunci când s-au constituit acele capitole am fost împărţiţi şi am ajuns la contradicţii.

citat din H. Lebesgue
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au întors strigoii

am avut şi noi o clipă dumnezeieasca de inspiraţie
şi cu toate fricile am deschis geamurile casei împuţite
să între aer proaspăt de libertate pentru robi
unii au murit, alţii s-au împotrivit, cei mai mulţi
şobolani, s-au ascuns şi au aşteptat sub plapumă
să vadă cum se învârte acul balanţei oportunităţilor
gardurile de sârmă au fost dinamitate dar au rămas vii
în minţile oamenilor de bine
sclavii de pe plantaţii nu ştiu ce să facă cu atâta orizont
nu mai sunt stăpânii să-i bată, să-i înjure, să-i omoare
aerul ăsta e prea tare, pentru cei neobişnuiţi e fatal
se întorc în tunelurile lor de chibrit în amintiri chinuitoare
femeia albă minunată zeiţă împuşcată pe baricade
îmi ia minţile şi mi le duce pe mari şi oceane
odată îndrăgostit eşti bolnav incurabil fără întoarcere
dar iată că din scâncetele nostalgiei şi cenuşa gunoiului
se ridica un abur mizerabil de excremente şi urină
întrupat din paznicii rezervaţiei şi câinii lor descărnaţi
tinerii şi copiii privind cu uimire cerul speranţei strigă
s-au întors strigoii

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt ignorate valorile şi, totuşi, omul de cultură nu este cel care iese cu barda în mână să-şi facă dreptate. El ştie să se dea la o parte şi să-şi vadă de viaţa lui spirituală şi altfel, având exemplul românilor care s-au jertfit în închisori, în închisorile în care unii au rezistat, alţii n-au rezistat. Având exemplul lor, ar trebui să fim şi noi altfel. Am devenit blazaţi şi nu e drept, nu e normal, nu e firesc.

citat din Maria Ploae
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Figură geometrică

Cum nu avea deloc umor
Colegii săi l-au evitat:
L-au exilat din cercul lor,
Căci îl ştiau de... cap patrat.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Valentin David
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat la sexolog

Îşi dete jos nădragii şi din chiloţi arată
O su*ă, cea mai mică ce-a existat vreodată;
Nevrând să-şi creadă ochii, frumoasa doctoriţă
În hohot izbucneşte, cu dulcea ei guriţă;
Abia se potoleşte: ‒ "Acum vă rog spunéţi,
Încet, pe îndelete, cam ce problemă-aveţi!"
Acesta spuse-ndată, cu-o gură bosumflată:
‒ "Problema-i că-i umflată!..."

pamflet de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (7 septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe BUDOI
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gol

În agonia cea mocnită,
S-au rupt şi visele în două
Şi-am înţeles într-o secundă,
Dezamăgirea cea de rouă.

Nu-mi mai erai minune-n cuget,
Nici zeul tutelar, tritonic,
Căci din orgoliosul scâncet,
Creşteau durerile plutonic.

Te-aş fi ţinut avid în sânge,
De-a lungul miilor de vieţi,
Dar golul dintre noi străpunge
Şi-ntrebări s-au stivuit peceţi.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Echilibru

cum să hrăneşti demonii / cum să-i înfrunţi/ să atingi acel echilibru
care nu-ţi dă voie la balans / la început au fost mulţi care nu au supravieţuit
ca şi cum ai da drumul la sute de porumbei în ninsoare/

şi toti s-au prefăcut în praf / acum mergi

drept printr-un deşert

cauţi o oază / dar acolo demonii vor prinde viaţă din nou

odată cu lăsarea serii visele tale vor deveni sălaşul lor/ aşa am trecut eu prin viaţa aceasta până acum

ascunzându-mă

căutând

mâna ta îndreptată către mâna mea

ca două telegondole care se izbesc /

drum lin porumbeilor arşi de soare

înfruntând furtuna

cum să te hrăneşti altfel pe tine / cea căzută în praf în noroi fără să te poţi numi târfă
pentru că nu stai pe marginea drumurilor

ci stai chiar în mijlocul lor aşteptând acea pală de vânt care să te
încline într-o parte sau în alta

de-a lungul liniei continue pe care nu ai voie să o depăşeşti.

poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai remarcabil lucru în legătură cu mama mea este că, timp de treizeci de ani, a servit familiei la masă doar resturi de mâncare. Felul de mâncare iniţial n-a fost niciodată găsit.

citat din Calvin Trillin
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au trecut anii

Am îmbătrânit
Mi s-au ars coatele şi tălpile
am ajuns să fiu ca o năluca
necunoscută de nimeni, neîmblânzită
cu ochii sticliţi
şi burta flămândă

trenţele, zdrenţele
s-au răsfăţat cândva
ca un fuior călător
pe pulpă şi pe umeri
acum au căzut adânc în pământ
sunt goală
sunt descoperită
cocoloşită ca o muscă
pe o balegă strivită de copită
sunt şi nu-s
sunt

cu frica şi spaima
m-am împrietenit
cu vaca şi porcul
cuvânt
sunt şi nu-s
în gară, pe peroane
am fost cândva ca o furnică
ca o albină
ca o veveriţă
acum nu mai sunt
acum mai sunt ce-am fost
când n-am mai vrut
sa fiu ce sunt

poezie de Laura Soltuzu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!