Toate rezultatele despre poezi de toamna ruginie, pagina 3
Dincoace
rătăceam aromă blândă într-un cer de mere coapte
în poemele nescrise stăruind să mai rămân
ca ecoul prin pădure ca sărutul printre șoapte
veșnicindu-ne ca floarea în căpițele de fân;
toamna galopa pe dealuri și-avea coama ruginie
luminau gutuii lunii auriu până departe
zdrumicată-n mii de lacrimi noaptea-ntârzia în vie
veșnicindu-ne dincoace de durere și de moarte.
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre mere
- poezii despre gutui
- poezii despre flori
Contul FB
Mai e puțin și gata:
feisbucul îmi aprobă
să îmi aleg un nume
un timp, așa, de probă
și tare-aș vrea pe bune!
un altfel look și robă,
postări mișto cu glume
de care să nu râdă
bărbații miștocari
sau cei cu moaca hâdă
și portofele mari.
Ce, vara nu se schimbă
cu toamna ruginie?
Mai scriu că știu o limbă,
-transleitu'-mi place mie-
și, ce mai tura-vura,
îmi trag și-o poză faină
la toți să rupă gura,
iar cui nu îi convine,
[...] Citește tot
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre viață, poezii despre umor, poezii despre schimbare, poezii despre plimbare, poezii despre gură, poezii despre frumusețe sau poezii despre fotografie
Temeri
Cu sufletul acoperit de frunze,
Ma odihnesc pe aleea amintirii,
Tanjind la mierea de pe-a tale buze,
Tanjind la soapta tandra a iubirii.
Ma tem ca n-o sa mai rasara flori,
C-o sa te pierd in toamna ruginie,
Ma tem ca o sa te ascunzi in nori,
Si-o sa-mi ramana inima pe veci pustie.
Ma tem sa nu te ratacesti printre straini,
Sau sa te nasti din nou, departe-n alte primaveri,
Ma tem sa nu te daruiesti padurilor de pini,
Sa te ademeneasca vantul cu placute adieri.
O, ramai, ramai cu mine-n toamna noua,
Acoperiti de frunze amandoi sa ne iubim,
Imbratisati mereu ca doua picaturi de roua,
Sa sarutam pamantul si apoi sa ne topim.
poezie de Marius Alexandru (17 octombrie 2020)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre frică
- poezii despre suflet
- poezii despre rouă
- poezii despre odihnă
- poezii despre nori
- poezii despre miere
- poezii despre inimă
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Continuitate
Vine iarna, ger și viscol
Doarme rădăcina-n sol,
Frunzele ca un covor
Peste rădăcină mor.
Primăvara se arată
Rădăcina se deșteaptă,
Soare tare dogorește
Rădăcina încolțește.
Cântec cald sub soare
Rădăcina este-n floare,
Vară lungă de cuptor
Trupul rădăcine-i roditor.
Vine toamna ruginie
Rădăcina-i fumurie,
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viscol, poezii despre somn, poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre muzică, poezii despre lumină sau poezii despre inteligență
Toamnă zurlie...
Într-o palmă de lumină stă-ntunericul la sfadă
Cu amurgul toamnei mele, înveliți într-o broboadă.
Orizontu-și prinde părul cu agrafe de rubine,
Eu, din cer, îmi fac năframă și trag cerul peste mine.
E o liniște bizară, care-mi urlă pe sub piele,
Anii mei trag cu urechea la un zvon de uculele.
O fi toamnă la adresa unde îmi aștept sentința,
Dar în colțul gurii-un zâmbet, încă-și deapănă dorința.
Stau jurații-(adică-amurgul și-ntunericul) pe gânduri,
Cum de îndrăznesc, eu-toamnă, să mai port pe umeri fluturi?
-Păi, cum să vă spun eu vouă, ca ciudat să nu vă pară?
Sunt o toamnă ruginie, dar am nervi de primăvară...
-Oooo, să trecem în zapise așa răzvrătire crasă,
Poate-ți vine nebunia să te faci, toamnă, mireasă!
Eu mă duc să trag o vodkă, hai, amurgule cu mine,
Că, de stăm mai mult la sfadă, te apucă și pe tine
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre urechi, poezii despre păr, poezii despre nuntă, poezii despre noapte sau poezii despre nebunie
Stele și frunze
Am galbenii din cerul răsturnat
Prin saci de aer, colțuri și hambare,
Iar luna, o bătrână dintr-un sat,
Pendulă ruginie pe ogoare...
Și niciodată n-am fost mai bogat:
Bancnote mari de frunze-abandonate
Mi le strecoară vântu-n buzunare
Ca să-mi alung ispita din cetate.
Stă muntele de vorbă cu înaltul:
Notele vii își plâng înfățișarea...
Așa e toamna, goală pentru altul,
Îmbrățișând copacilor uitarea...
poezie de Gheorghe Pruncuț
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre stele, poezii despre sat, poezii despre plâns, poezii despre munți, poezii despre galben sau poezii despre frunze
E toamnă de aur
Toamna, sărutările sunt mai dulci.
Toamna usucă florile din lunci.
Frunzele dansează luate de vânt,
E toamnă de aur, pe cer, pe pământ.
poezie de Dumitru Delcă (3 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Dumitru Delcă despre toamnă, poezii despre vânt, citate de Dumitru Delcă despre vânt, citate de Dumitru Delcă despre sărut, citate de Dumitru Delcă despre frunze, citate de Dumitru Delcă despre flori, poezii despre dans, poezii despre aur sau citate de Dumitru Delcă despre aur
Toamnă
Urlete-n tăcere
Șoapte, foșnet, zgomot
Somn, anxietate, depresie-
Toamnă.
Natura se stinge
Sub pături de culori,
Sentimente, jeg, dorințe-
E toamnă.
Frigul mă cuprinde
Simt tot cum mă apasă
Fiori de plumb, teamă-
E toamnă.
Tot încerc să adorm
Dar somnul e incomod
Insomnii, viață, trăiesc-
Și totuși e toamnă.
poezie de Costyn Gilca (13 octombrie 2017)
Adăugat de Costyn Gilca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre plumb, poezii despre natură, poezii despre insomnie sau poezii despre culori
Plecare
Ai plecat, așa, de lângă mine,
ca frunza în toamna ruginie,
am ramăs singur și uitat,
mi-ai lăsat o inimă rănită.
Te-ai scuturat ca floarea de bujor
în zi de vară însorită
și ai urcat prea repede acolo,
în lumea aceea, ce n-o știu.
Cum ai putut să uiți de tot,
de sentimente, de iubire,
ai rupt o rază de lumină,
lăsând întunericul stăpân.
Privesc acum și mă gândesc,
iar ploaia rece mă-ncălzește
cu stropi de ură și venin,
sufletul l-a răscolit.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric sau poezii despre ploaie
Cărarea nopților de toamnă
Pe umbrele bătrânilor copaci,
mergând cu grija celui ce se-ascunde,
din ce în ce mai în adânc pătrunde
prin codrul căutat de cei dibaci.
Lumina Lunii-i este de ajuns,
căci razele-argintii se-aștern pe urme
pe care le-a făcut când a străpuns
desișul ce cărare-a vrut să curme.
E drumul nopților de-ndrăgostit
pe care calul său de-acum le știe,
căci le parcurge,-n toamna ruginie
ca într-un ritual îndrituit.
Iubirea îl îndeamnă la un drept
ce-i doar al lui, căci și ea îl iubește,
iar noaptea, pe cărarea ce-i unește,
își simte inima crescând în piept.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre dor sau poezii despre copaci