Toate rezultatele despre poezi de toamna ruginie, pagina 2
De-ale toamnei...
Nicio Toamnă nu e Toamnă,
Dacă nu-i darnică doamnă.
Nici frunza nu-i ruginie,
Dacă Toamna nu-i în vie.
Nici vântul nu-I arătos,
De nu mătură stufos.
Nici cerul n-are suspin,
Fără al păsărilor chin.
Nici omul nu-i bucuros,
Fără roade cu folos.
Nici dragostea nu-i romanță,
Când se cântă la distanță
Și-i lipsită de roșeață.
poezie de Valeria Mahok (6 noiembrie 2019)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre vânt
- poezii despre păsări
- poezii despre muzică
- poezii despre iubire
- poezii despre generozitate
- poezii despre frunze
- poezii despre bucurie
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Era prea iarnă-n păr și-n gând-
Ningea cum nu îmi place mie,
Așa că m-am trezit, strigând:
Să fie toamnă ruginie!
catren de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre păr sau poezii despre ninsoare
Mi-a fost dor de toamnă
Mi-a fost dor de toamnă;
De frunza ruginie,
De struguri copți din vie,
Mi-a fost dor de ploaia
Care cade pe caldarâmuri
Și de păsările care se duc rânduri, rânduri.
Mi-a fost dor de tine, iubirea mea
De mult uitată,
Și de nucul falnic care la poartă mă așteaptă.
Mi-a fost dor de tine, toamnă aurie, ca să pot așterne versuri
Nostalgice pe hârtie.
poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2014)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre versuri, poezii despre uitare, poezii despre struguri, poezii despre poezie, poezii despre ploaie sau poezii despre hârtie
Numele inimii mele
Toamnă!
Sunt albi la față mestecănii
Lumina e albă din razele soarelui
Din palme ciugulesc păsările flori din grădinile raiului
Nu știu unde șade egreta în inima ta
Sau a plecat odată cu toamna!
Ce se întâlnește cu valurile inimii mele
Ascult-o, e fereastra ce nu vrea să-ți vorbească!
Ce nu se închide,
E lumina care naște zâmbetul
Toamnă, du-mă lângă ea!
A trecut de miezul nopții
Am lăsat inima să aleagă
Alegând frunzele care cad melancolic
Și pe ea care poartă tot numele inimii mele,
Cu rezonanța luminii așezate ca niște trepte de piatră Nemișcate așteptând, oare ce va zice?
Tot așteptând-o să vină, odată cu toamna aprinsă și ruginie.
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre inimă
- poezii despre alb
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre vinovăție
- poezii despre trecut
- poezii despre religie
Verbul a iubi
Te las sa te duci in lumina
Din care cindva ai venit
Cu privirea-ti calda, senina
Ce inima-n zori mi-a robit
Ramin cu cuvintul si pana
Ramin intr-un dor nesfirsit
Si litera azi imi e hrana
Caci mult te-am iubit, te-am iubit!.
M-acopar cu versul din mine
si plec trecator ca aezii
Si vad ca acolo-ti e bine
Si stiu ca nu-ti plac poezi.
Nu pot sa nu scriu de durerea
ce-n viata mi s-a cuibarit
Nu incerca sa-mi curmi vrerea
Caci sti cit de mult te-am iubit!.
[...] Citește tot
poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre timp, poezii despre prezent, poezii despre lectură sau poezii despre frumusețe
Eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Cum să te resping durere, când îmi calci pe primăvară și îmi siluiești nimicul ce mi-am mai rămas în cord?
Și mă exilezi draconic și mă dai pe ușă-afară, în galop să-mi număr pașii spre furtunile din nord...
N-am gustat din iarba verde, florile-au rămas în urmă, doar pe glezne port un mugur de sărut abandonat;
Îl ascund în poezie, într-un vers atins de toamnă, când eram cu muza-n goană, printre stele, la furat...
Și va înflori pe pulpă și pe sâni și pe spinare, fără apă, fără soare, doar cu sângele ce-l port
Îmbibat în rime-albastre și în viruși de iubire dintr-o moștenire-astrală, nu din muze de import...
Poți să mă mai dori o viață și-ncă una, fără milă, nu-ți voi ostoi dorința de-a mă-ngenunchea când vrei,
Cât vor străluci în noapte toate novele și luna, eu voi poezi pe frunze și pe florile de tei...
Că am verdele în vene și un mov regal mă-mbracă în peregrinări ostile, cu blesteme diavolești
Și nu vei putea vreodată să m-alungi și să mă-ntuneci, că sunt înger de lumină din pagodele cerești...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre flori, poezii despre dorințe, poezii despre îngeri sau poezii despre viață
Iar toamnă
Te prind toamnă în palmele mele,
Culoarea ta ruginie în suflet mi-a intrat,
Prin frunze moarte îmi caut veșnicie,
Din zborul unui gând eu astăzi te-am luat!
Cu pași plini de iubire, spre tine mă îndrept,
În fiecare an tu mă cuprinzi cu-a tale vise,
Tot ce-mi oferi e viața, am înteles!
În tine, sunt toate nopțile de dragoste promise.
Te scuturi de speranțe și le oferi în dar,
Celor nostalgici, plini de dăruire.
Prin liniștea și puritatea ce-o trăiești,
Aduci în jurul tău doar iubire!
Acoperă-mă toamnă cu parfumul tău,
Îmbracă-mă în covor de frunze ruginii,
Plouă peste mine magia ta,
Lasă-te descoperită de oamenii cu suflete vii!
poezie de Liliana Andrei (2 octombrie 2015)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre zbor, poezii despre visare sau poezii despre promisiuni
E toamnă
E toamnă pe străzi și lumina e moartă;
E toamnă, din soare-a rămas doar o șoaptă;
E toamnă și cântecul mi se-ntristează;
E toamnă, un stol de heralzi emigrează;
E toamnă pustie,
Gri-cenușie
Și crește-ndărătnic rugina în vie.
Se luptă satirii lumina să-nghită
Mușcând înghețat din natura cernită.
E toamnă, visează izvorul cântând;
E toamnă amară în mine și-n gând.
Fire de ploaie țes lumii veșmânt
Iar ceața zidește cetăți pe pământ.
E toamnă, sarcastic, agonic cuvânt,
[...] Citește tot
poezie de Alin Cucuruzan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sarcasm, poezii despre natură, poezii despre moarte sau poezii despre gânduri
Toamnă aurie
Toamnă, toamnă aurie,
Ai adus peste câmpie
Covor de frunze ruginite
Și zile cu ploi cernite.
Toamnă, toamnă aurie,
S-au stors strugurii din vie.
Porumbul s-a recoltat,
Oile trec la iernat.
Toamnă, toamnă aurie,
Tu faci bolta plumburie,
Aduci ploi, aduci răcoare,
Și-n zbor, păsări călătoare.
Toamnă, toamnă aurie
Cu căciulă brumărie,
Ne aduni pe toți în casă,
Pentru iarna friguroasă.
poezie de Dumitru Delcă (7 septembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt inspirat de respirația toamnei. O inspir și expir an de an. : Ți-a prins toamna cercei de "nu [...] | Citește tot comentariul
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre recoltă sau poezii despre păsările călătoare
Eminescu mințea în poezi cu viziunea lui despre lume cu iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relațiea ce nu era el, nu era adevărat că am văzut și la televizor că mergea și prin locuri necurate și că a murit de sifilis.
perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai mult umor despre viziune, umor despre televiziune, umor despre suflet, umor despre iubire, umor despre adevăr sau umor despre Mihai Eminescu