Dincoace
rătăceam aromă blândă într-un cer de mere coapte
în poemele nescrise stăruind să mai rămân
ca ecoul prin pădure ca sărutul printre șoapte
veșnicindu-ne ca floarea în căpițele de fân;
toamna galopa pe dealuri și-avea coama ruginie
luminau gutuii lunii auriu până departe
zdrumicată-n mii de lacrimi noaptea-ntârzia în vie
veșnicindu-ne dincoace de durere și de moarte.
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre păduri
- poezii despre poezie
- poezii despre moarte
- poezii despre mere
- poezii despre gutui
- poezii despre flori
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.