pene

Fabula cu pene

Cândva, un struţ, o cioară şi-o găină
Trăiau de-o vreme în vecinătate –
Având un parc, un câmp şi o grădină
Ce le-ofereau nutreţ pe săturate...

Puteau s-o ducă pân-la bătrâneţe
În starea lor de tihnă-ndestulată,
Dar sufereau de-o stranie tristeţe
Visând o viaţă altfel, mai stilată!

În lumea asta veşnic în schimbare –
Cu legi şi reguli noi, mai lesnicioase
C-un strop de minte poate orişicare
S-adune-averi, prestigiu şi prinoase

Şi chiar aşa, cu mintea lor puţină,
Problema-n fel şi chip o frământară
Pân-a venit năstruşnica găină
Cu o idee extraordinară!

[...] Citeşte tot

fabulă de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A venit la mine Moşu'...

Stăteam la geam pe înserat
Speram să ningă-oleacă,
(Mai mint şi eu, eram pe chat
Ca vremea să mai treacă),
Deodată sar şi mă trezesc
Cu Moş Crăciun în casă,
Îmi bagă ho, ho, ho, firesc
Prin barba lui cea groasă,
Îi spun să stea lângă cuptor
Îi dau vin fiert şi şuncă
Dar el îmi zice-un pluguşor
Scăpat ca din speluncă:
-Aho, aho, măi cetăţene
Stai şi nu te umfla-n pene,
C-am venit s-aduc ulcica
Cu-ndelemn de la bunica,
Cu făina pentru pizza
Şi cu zahăr Coroniţa
Tu dospeşte-ţi aluatul
Iar guvernu-ţi dă rahatu';....

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Zamolxeanu (22 decembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maldoror

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preţ, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbuşeşte ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecţi păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniţi,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marş forţat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porumbiţa xenofobă

Un porumbel frumos, cu guşă mare,
S-a nimerit, fatidică-ntâmplare,
Pe-un vechi acoperiş, la ceas de seară,
Să dea pe o antenă de o cioară,
Ca smoala pe obraji, dar curăţică
Şi chiar, cu-ngăduinţă, frumuşică.
Consoarta lui era acum plecată,
Fiindcă se lăsase-nduplecată
Să ducă nu ştiu unde o scrisoare,
Departe, mai încolo de hotare.
Aflat porumbul, oarecum, la rut,
Cu apetitul sexual crescut,
Iar cioara cam dispusă şi nurlie,
S-a-nfiripat un fel de simpatie
Şi, după giugiuleli şi tandre şoapte,
Înaripatele-au trecut la fapte.
Dar când erau în culmea fericirii,
Când peste pene adiau zefirii
Şi cioara sta să urle de plăcere,
Iar el se-apropia de încheiere,

[...] Citeşte tot

fabulă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!