Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Maldoror

Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să știm, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraș,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Așa cum plouă în inima mea,
Așa plânge și câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe șapte cărări,
Ca pe cele șapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coțcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Citate similare

Maldoror

Maldoror
Spre Lucia pe care noi urcam,
O treaptă fiecare, scara,
Iar zilele, pun preț, un ban,
Ne ceartă-n valuri neagră, marea.
Cum timpul curge neostenit,
Din turn se prăbușește ceasul,
Din lamentări în infinit
În dragoste respecți păcatul.
Eu mă opresc, se-apropie-un hău,
Un monstru fără noimă, nume,
Când bine redevine rău,
Iar răul nu creează-o lume.

Vremelnici prieteni, vremelnici oameni,
În rest vârcolacii, raci răniți,
Scoici în valuri, ce rost mai are
Să murim, dacă-nviem din nou, din nou?
Omnia fluunt, omnia mutantur,
Un marș forțat de ani-lumină.
În limba noastră, Dumnezeu este Cel Care Este.
Ce am putea adăuga?
O mie de nume,
Este Cel Care Nu Se schimbă,
El este cel care ne poartă
Ca o mamă pruncul său,
Fără să știm, în somn adânc.

Privesc asfaltul, firimituri de pâine,
Pete de sânge, pene de corb,
Un cadavru imens s-a dizolvat în smoală,
Exală mirosuri cotropitoare,
Acesta este dragul nostru oraș,
În care se mai râde, se cântă, se dansează,
Deasupra sau în adânc, pe dedesubt.

Așa cum plouă în inima mea,
Așa plânge și câinele-Dumnezeu,
Maldoror umbla pe șapte cărări,
Ca pe cele șapte coline ale Romei,
Circulate de cocote,
Smârcuri pustii în inima lui Maldoror,
Otravă grea, în vinele sale, sângele este verde,
El nu are oase, doar crengi îngălbenite,
Tulpini de brândușe, sfielnic pătrunde
În Istoria Universală, alături
De Don Quijote Coțcariul,
Am văzut de curând un pui de corb rănit,
Nu zbura, croncănea fără ură, adânc umilit,
Poate-mpăcat cu o înfrângere apoteotică.

Boris Marian Mehr

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Asceza

Asceza nu are mădular, dar Ordinea?
Oho! Dar Adevărul? Mă-nclin și m-ascund.
Adulții să nu vorbească de adevăr.
Cât despre foc, eu cred că el nu se stinge niciodată,
indiferent de sex, rasă, vârstă, obiceiuri.
Ne bucurăm de același soare, dar nu suntem frați.
De ce? Prea mulți păcătoși s-au dus în pământ.
Năramzi printre măslini se-mpart, un dor,
apoi durerea, zăpezile, se uită totul?
Grădinile închid în ele o taină.
Tu, cititorul meu aștepți spun ceva.
Ascultă și tăcerea, e un sfat.
Ghitara jalnic sună. Și nici un drum nu te va mulțumi.
Doar vânătorul știe al său drum.
Într-un adânc de ape vei găsi cuvinte.
Diamante lichide. M-aș dărui și lor,
dar totul curge, omnia fluunt, omnia mutantur.
Să nu uităm de facere, de întrupare.
Să ne ferim de abstracțiuni, așa zic.
Ele ne aduc suferință.
Arta este totul sau nimic,
contemplarea este miezul.
Misterele nu se schimbă în timp.
Cea mai eroică este lupta lui Iaacov cu Îngerul.
Până și stelele cad.
Purtăm peruci sau măști, dar suntem încă noi,
aceiași, din copilărie.
Polonius, cel ascuns pe jumătate.
Nu căuta instrumente în codru, în câmpie.
Nu refuzați cântecul. Înflorirea, vestejirea, apar, dispar.
Unde există formă, lipsește esența.
Există mereu o cale de întoarcere,
dar noi nu o recunoaștem.
Eu nu știu ce înseamnă omul adevărat,
știu ce este omul.
Există cuvinte care cuprind alte sute.
Mai este și sentimentul că nu exiști.
Sânii tăi îmi acoperă fața.
Între ei voi plânge și mă voi bucura.
pornim de la sfârșit spre început.
Acolo și atunci nu mai există.
Timpul devine încâlcit,
ne vom limpezi privind unul în ochii celuilalt.
Suntem veniți cu arca lui Noe.
Un papagal, o glumă colorată, avataruri.
Orice balanț㠖 aroganță.
O despărțire fără despărțiri.
Ceputea să-ți mai spun?
Tăcere, restul sunt vorbe.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Dragoste, ură, iubire

No, păi, fratele meu, vom vorbi azi de toate,
Dragostea este ceva trecătoriu, ura este și nu este,
Numai iubirea e veșnică, ea de la Dumniezeu vine,
De iubire vorbim mai puțin, ea din laptele mamei
Se varsă în trupul copilului, cine nu îl cunoaște,
Mare pedeapsă este, vezi pe Maldoror cum se zbate
și plânje, altfel e Don Quijote cel iubitoriu,
lăsați retoricii să-și roadă șoricii, aristotelicii
să-și spele creierii în logică, epicurienii
cu Sapho cea desfrânată, sofiștii, labdacizii, atrizii,
mult sânge curse din lipsa iubirii,
cum știm noi preface soarta în nefericire,
cu mult venin ne-am încărcat de milenii,
am inventat și mânia divină, ea nu există,
există numai venin, depresii de suflet,
ajută-mi sfinte Longuinho, vom coborî în Infern,
dejaba fluieri apoi după vânt, el s-a dus,
la fel ca mândrele ziduri antice, fântâni îngropate-n nisip
și în piatră.

poezie de
Adăugat de Boris Marian MehrSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
Paul Verlaine

Plânge în inima mea

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraș;
Ce-i tristețea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperișe și-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu știi de ce,
Fără iubire și ură,
Suferi peste măsură.

poezie de , traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Vlad ChirinciucSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în franceză.
Theodore Roosevelt

Nu este criticul cel care contează, ori cel care arată cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face lucruri fie mai eficient. Meritul este al celui care este în arenă; al celui care are fața murdară de praf, sudoare și sânge; al celui care se străduiește neobosit; al celui care greșește și ratează în mod repetat; care este entuziasmul, dăruirea pentru o cauză nobilă; al celui care, în cel mai bun caz, cunoaște triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, dacă nu reușește, va ști că a îndrăznit; locul lui nu este împreună cu acele suflete slabe care nu cunosc nici victoria și nici înfrângerea.

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "The Strenuous Life: Essays and Addresses Paperback" de Theodore Roosevelt este disponibilă pentru comandă online la numai 20.99 lei.

Certificate de naștere

Dintr-o dată s-a făcut liniște

s-a făcut liniște ca în odaia casei albastre
cu busuioc la icoană și acoperiș de țigle
în care copilul abia născut nu a mai auzit inima
care l-a însoțit nouă luni rotunde
s-a văzut părăsit și străin
înfrigurat în pântecele acesta nou și prea mare
ars de lumina puternică
și nu a știut decât că trebuie audă din nou
muzica aceea care părea fără sfârșit
și a străpuns cu glasul lui de prunc viteaz liniștea casei
și inimile din jur pe care le-a ascultat rând pe rând
până a găsit muzica lui, doar o inimă era a lui
doar una era patria în care a locuit nestingherit
și în care nu se mai putea întoarce
așa încât ni s-a dat o altă inimă
pe care o putem părăsi, iubi și o putem frânge
pentru care putem muri
și căreia, câteodată, îi spunem "mamă"
iar când o numim așa, mama râde
cu ochii ei care fac pădurile fie atât de verzi
ochii ei de tânără născând soldați
cu bucurie, durere, cu frică și suflet viteaz
trecând orice punte și râuri vorbitoare și munte semeț
cu fire colorate purtate de cel mai subțire ac
ținut între degetele ei care țes în fiecare noapte liniștită
în fiecare zi de pace,
inima mare a țării

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corina Dașoveanu

* * *

în fiecare zi mi se mișcă ceva în piept, doctorul mi-a spus
că e absolut normal simt asta,
din moment ce
inima mea va deveni în curând mamă,
în ea se formează acum
o inimă
căreia pot îi aud la ecograf
bătăile inimii ei.

probabil acesta este motivul
pentru care
nu mai am cuvintele în afara mea,
toate trec acum prin vene
spre dragoste,
spre inima care va naște o inimă
și
o va alăpta cu sângele din cuvinte.

a da dragoste viului
este atunci când în fiecare zi
mi se mișcă în piept
un poem.
tu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Paul Verlaine

Plânge în inima mea...

Il pleut doucement sur la ville -
Arthur Rimbaud

Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraș;
Ce-i tristețea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?

O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperișe și-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!

Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.

Un chin e fără măsură
Să nu știi de ce,
Fără iubire și ură,
Suferi peste măsură.

poezie celebră de din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Binecuvântat e omul

Binecuvântat e omul
Cu sfântă învățătură
Care-n gândul său nu poartă
Pentru nimeni nici o ură
Cel ce umblă pe cărare
Și el scapă de furtuni
Cel ce ajunge spre a paște
Pe a Domnului pășuni.
Cel ce fraților arată
Dragoste și bucurie
Ce arată calea dulce
Ce urcă spre veșnicie.
Binecuvântat e omul
Cu păcatul acoperit
Pe care-l iubește Domnul
Și îl face fericit.

Cel ce strigă-n bucurie
C-a găsit pe Domnul său
Care pentru o veșnicie
S-a scăpat de orice rău
Binecuvântat acela
Care cântă cu plăcere
Și oricare lucru-n viață
De la Domnul lui îl cere.

Binecuvântat e omul
Care dă la cel sărac
Și orfanul îl primește
În al casei sale prag
Îl ajută, îi dă povață
Și îi este ca tutor
Și-n a sale clipe grele
El îi este ajutor.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Deci iubirea este de o subțirime, de o gingășie, de o duioșie a unei dări de sine pe care noi nu o închipuim, că suntem încă grosolani în biologia noastră și bădărani în neduhovnicia noastră. Dar în sensul acesta vreau zic că dragostea este o trăire de o deosebită subțirime, a cărei încălcare este o deosebită durere. Iată însă că cel rănit, cel care iubește și se rănește nu este cel care moare: cel care moare este cel ce încalcă dragostea. Cel care iubește se rănește nu atâta că este lepădat, dar se rănește văzând că cel iubit al lui, pentru păcatul ce îl face împotriva lui, va muri.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Barbossa: Deci te aștepți să mă lași pe vreo plajă numai cu un nume și cu promisiunea ta că este cel de care am nevoie și să te privesc îndepărtându-te cu nava mea?
Jack Sparrow: Nu. Mă aștept te las pe vreo plajă fără niciun nume, urmărindu-mă cum mă îndepărtez cu nava mea și îți strig apoi numele. Pricepi?
Barbossa: Dar tot rămâne problema că eu stau pe o plajă numai cu un nume și cu promisiunea ta că e cel de care am nevoie.
Jack Sparrow: Dintre noi doi eu sunt singurul care nu s-a revoltat, așadar cuvântul meu este cel în care vom avea încredere. Deși cred că ar trebui -ți mulțumesc pentru că, dacă nu m-ai fi trădat și lăsat mor, aș fi avut și eu parte de același blestem ca voi. (Mușcă dintr-u măr.) Ciudată lume, nu-i așa? (Îi oferă un măr.)

replici din filmul artistic Pirații din Caraibe: Blestemul Perlei Negre
Adăugat de Alexe Laura, MTTLCSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jean-Paul Sartre

Goetz: Da, Dumnezeule, ești nevinovăția insăși: cum ai putea concepe neantul, tu care ești plenitudinea? Privirea ta este lumina și schimbă totul în lumină: cum ai putea cunoaște penumbra din inima mea? Iar mintea ta atotcuprinzătoare cum ar putea pătrunde în tiparele minții mele fără a le sparge? Ură și slăbiciune, violență, moarte, supărare, astea vin numai de la om; acestea sunt împaratia mea, și sunt singur în ea: ce se petrece aici nu mi se poate imputa decât mie.

replici celebre din piesa de teatru Diavolul si bunul Dumnezeu, scenariu de (7 iunie 1951)
Adăugat de Calotă MarianSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Nausea Paperback" de Jean-Paul Sartre este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -61.99- 54.99 lei.

Nu este bine să tindem cu nerăbdare spre cele care nu sunt făcute și nici nu este bine să ne dezgustăm prostește de care sunt făcute. Cel care dorește mereu ceea ce nu face și disprețuiește ceea ce face, nici nu se bucură de cele prezente, nici nu se mulțumește cu viitorul. Căci el abandonează înainte de a desăvârși ceea ce începe și înfăptuiește înainte de vreme ceea ce trebuie început. Așadar, este bine să fii mulțumit de binele propriu și să sporești bunurile prezente cu cele ce vor urma, iar nu să le îndepărtezi în vederea celor viitoare. Căci schimbarea bunurilor este ușurătate, dar practicarea lor este virtute, și căile celor care resping bunurile cele vechi în vederea celor noi și ale celor care urcă de la bunurile inferioare la cele superioare sunt foarte diferite. Căci cine caută schimbarea este greu de mulțumit, așa cum cine vrea înainteze este plin de zel. Astfel, avansează în chipul cel mai drept cel plin de zel în vederea a ceea ce este optim, fără a fi dezgustat de ceea ce este doar bine, și cine îndură mai întâi ca ajungă apoi unde vrea la timpul său.

în Meditații spirituale
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Didascalicon. Editie bilingva" de Hugo de Saint-Victor este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -33.67- 25.99 lei.

Așa cum păianjenul își țese pânza din propria gură, se joacă cu ea și apoi o retrage din nou în sine, tot astfel Dumnezeu cel etern și neschimbător, care este fără formă și fără atribute, care este cunoaștere absolută și fericire absolută, dă naștere Universului din Sine Însuși, se joacă cu el o vreme și apoi îl resoarbe în Sine.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3)

Ce dragoste ne-a arătat
Ce dragoste Tatăl ne-a dat
Copii Lui să ne numim
Și suntem după câte știm.
Lumea nu ne știe cum nu L-a știut
Cum și pe Isus nu L-a cunoscut
Preaiubiți suntem copii
Al Celui din veșnicii.
Ce vom fi nu ni s-a dat
Încă nu s-a arătat
Dar când se va arăta
Toate atuncea vom vedea.
Vom fi ca El, vom fi așa
Cum este noi Îl vom vedea
Nădejdea asta dacă o ai
Te pregătești și nu mai stai.
Cel care păcatul face
În fărădelege zace
Isus, El s-a arătat
Pentru ca fii salvat.
În El nu este păcat
Jertfă știți că El s-a dat
Cine-n Domnul se oprește
El nu mai păcătuiește.
Păcătosul nu L-a știut
Nici văzut, nici cunoscut
Copilași, nu vă-nșelați
Mintea voi vă luminați.
Cine stă-n neprihănire
Nu trăiește după fire
Ci ca Isus ce-a venit
Adecă neprihănit.
Cel care păcătuiește
Pentru diavolul muncește
Este pentru el venit
Și îl are la sfârșit.
Hristos, care ni s-a dat
Cel care s-a arătat
A venit ca -l oprească
Lucrarea -I nimicească.
Cel din Dumnezeu născut
Omul care a crezut
Sămânță din Domnul are
Nu mai poate face greșale.
Și-i a Lui și pe pământ
Fără de păcat și sfânt
Deci vedeți deosebirea
Unii seamănă cu firea.
Ai diavolului se numesc
Căci pentru el, ei muncesc
Alții au altă trăire
Nu în pofte și în fire.
Vi s-a arătat mai sus
Ei trăiesc pentru Isus
Sunt ai Domnului copii
Trăiesc pentru veșnicii.
Cine pe pământ trăiește
Și pe frate nu iubește
Nu este neprihănit
Ce atâta de vorbit.
Vestea de la început
Ea făcut-a cunoscut
Fraților, vă iubiți
Pentru Domnul trăiți.
Nu fi Cain la gândire
Fă la fapte cântărire
A lui Cain sunt pieire
La Abel – neprihănire.
Și mai spun nu te mira
Dacă lumea nu te vrea
Și că lumea te urăște
Ci pe Domnul îl slăvește.
Noi frați trebuie știut
din moarte am trecut
Da, din moarte la viață
Am primit o nouă față.
Cine fratele-și urăște
Din moarte nu se trezește
Este rău, pierdut și laș
Biblia-i spune ucigaș.
Noi ce dragoste avem
Și în Domnul noi suntem
Care știm că S-a jertfit
Ființa ce și-a pocăit.
Trebuie a-L imita
Pentru frați viața a-și da
Frați, să nu iubiți cu limbă
Și cu vorbe ce se schimbă.
Ci cu fapta, adevărat
Cu sufletul transformat
Astfel știm la ce suntem
Și că adevăr avem.
Inima ne-om liniști
Înaintea Lui de-om fi
Inima ne osândește
În ea Domnul de nu este.
Dacă inima nu-nșală
Ai la Domnul îndrăzneală
Ceri s-atunci vei căpăta
Dacă frate faci așa.
Dacă porunca-I păzim
Atunci ai Domnului fim
Și porunca așa spune
credem în Sfântu-I nume.
S-așa cum ne-a poruncit
Frate facem iubit
Cine porunca păzește
Crede-n Isus nu greșește.
Isus știm că-n noi a stat
Prin Duhul ce ni s-a dat

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nina Cassian

Luciditate

Cuvintele tale: "alături"... "mereu"...

Să nu le mai spui. Nu minți.

O, dragul meu,

Curând nu vom mai fi.

Chiar dacă moartea ne lasă

Liberi sub soare,

Cu pâine pe masă,

Cu vinul cel dulce-n pahare,

Tot o să treacă iubirea... Nici n-o să știm.

Fără de veste-o să treacă...

Pe-aprinsul nostru chilim

Se lasă-o lumină săracă.

Ne vom privi. Ești același, acel

Pe care l-am strâns în adânc...

Și sunt toate la fel.

Și iat㠖 nu te mai strâng.

Ca o apă se smulge din noi

Iubirea... Pe țărm am rămas.

Fără zâmbet, ca stâncile... valul s-a tras...

Nu mai suntem amândoi.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Poezii" de Nina Cassian este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 5.60 lei.

Mareea din suflet. Iubirea

Nu-i nimic îmi spun. Cel mai prețuit este întotdeauna, în mintea noastră mică, cel care se desprinde, cel care pleacă, cel care ne înnebuneste în abc-ul simțurilor și ne lasă -nvățăm singuri, că a iubi fără simțuri doare ca o răstignire și ca o renaștere.

Nu există nici un vinovat. Există doar lucruri care se decid fără noi în cel care rămâne și în cel care pleacă și drumul este lung, foarte lung, până la curcubeul din suflet
unde sforile de păpușă devin vizibile și te poți privi de la distanță cum intri iarăși magnetizat în fluxul și refluxul neiubirii.

Doar până la curcubeul din suflet îți spui, când încă crezi că iubirea este un dialog cu tine, -doar cu tine- pe care îl poți anula uneori, când l-ai descifrat.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Diodor Firulescu

Ascundeți timpul netrăit!

Ascundeți-mi oglinda și ceasul!
Nu vreau privesc și să aud cum trece timpul!
Cum anii mei se scurg,
Ca și o lacrimă ce -mi curge acum pe obraz,
În timpul ce merge doar înainte,
Prea repede ni se duc anii.
Și ne trezim din nou,
Cu mintea și apucăturile unui copil...
Ne apropiem din nou de unde am plecat...
În brânci, pe pământul pe care l-am călcat.
Mai întâi în patru labe,
Așa cum ne-am și transformat din regnul animal..."Euglena Viridis"...
În brânci, ajungem să ne rugăm, să nu intrăm în el.
Pământ! Tu care ne-ai dat apă și mâncare,
Și am gustat din tine, mușscând, prin primii pași...
Pământ! Pe tine te-am lovit cu sapa, să ne hrănim.
Și din tine făceam pat, să ne odihnim... în veci!
Când astăzi sufletul aleargă spre nemurirea dragostei,
Nici nu ne dăm seama că noi,
Iubind sau refuzând, vrând nevrând,
Ne îndreptăm cu pași grăbiți, către sfârșit!
Trăiește-ți viața pe deplin, cititorule!
Procrează, dă viață!
Căci doar ea va dăinui și te va reprezenta, când tu nu vei mai fi...
Ia ce este bun din viață!
Căci ea oferă, bune și rele...
Căci dulceața mierii fagurelui,
Fără înțepătura albinei, nu are gust.
Este ca dulceața strugurelui fără damful beției!
Dar cine stă să mă mai asculte?
Cu nepăsare, pășim sfioși în viață,
Crezându-ne noi înșine un Dumnezeu...
Ce-i drept, unul mai mic!
Când noi, fără să ne dăm seama,
Atârnăm deun fir de ață...
Ața vieții noastre.
Ce trebuie facem?! Doar s-o trăim... așa cum se cuvine!
Nu îți pot spune eu ție, sau tu mie,
Cum s-o trăim, ori ce este mai bine.
Doar noi înșine trebuie să o trecem prin sita învățăturii.
Și alegem doar ce-i frumos și bun!
Dar cine ne spune ce e frumos și bun? Asta ați înățat?
Este chiar creșterea, cultura ți ce ne place nouă!
Noi alegem cine fim!
Pe cine urâm sau pe cine iubim...
Noi singuri alegem cum să trăim și când să murim!
Nu lăsați pe nimeni aleagă în locul vostru!
EU iubesc viața cu toate ale ei
Și am dreptul aleg pentru mine!
Voi ce mai asteptati?
Iubiți și alegeți un drum!
Haideți facem ca viața noastră
fie de neuitat!
Pentru noi și pentru cei din jurul nostru...

poezie de din Viața într-o călimară
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Timpul nostru pământean este secundarul celuilalt timp din care ne-am născut, un timp fără ore și fără minute; vii suntem în acest ceasornic uriaș numit univers numai noi, plăsmuiți nu după chipul lui Adam și Eva, ci după cel al omenirii. Și neomenirea va măcina puțina iubire rămasă în om, îl va rostogoli spre prima treaptă de la care a plecat pe scara evoluției.

în Apa care tace (1984)
Adăugat de taniaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Biblioteca din Alexandria" de Petre Sălcudeanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -26.15- 19.99 lei.

Tot ceea ce depinde de timp, sau ia timp este Maya, iluzia. Dacă vine și pleacă chiar un milion de ani de ar rămâne este iluzoriu. Iluzia este doar o vrajă care ți se pare reală, dar nu e. Exact cum vezi un număr de iluzionism la circ, tot așa fără realitate este această lume. Când privești un film și te identifici cu acțiunea, personajele de pe ecran par reale, dar în fapt sunt doar imaginare. Exact cum spune IIsus când afirmă: "Umbră și vis este lumea acesta, deșertăciune a tuturor deșertăciunilor!" Iar Buddha spune: "Absolut totul este iluzie!" Ceea ce nu are permanență, ceea ce se schimbă, se transformă, ceea ce ia timp așa cum sunt toate practicile sau așa-zisele căi spirituale, religii, absolut toate acestea sunt iluzorii, după cum întreaga manifestare este iluzie. Singurul care este Real fiind atemporal este Sinele, Este Dumnezeu, este Supremul. Fiind veșnic necreat nenăscut, mai înainte de toți veci El este adevărata noastră ființă. Noi suntem Dumnezeu cel veșnic fără formă dar ne credem o formă muritoare și de aici rezultă întreaga suferință umană. Nu vedem că tot ceea ce este născut este iluzie, este vis șinoi în fapt nu am fost născuți vreodată, ci doar mintea visează asta. Tot ceea ce este efemer chiar și milioane de ani de ar rămâne este iluzie, după cum ceea ce este etern este fără formă și este unicul Real!

citat din
Adăugat de George Aurelian StochițoiuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook